Catedrala Naţională, un mare dar pentru poporul român

Preafericirea Voastră,

Vă dorim multă sănătate, putere de muncă şi un sincer La mulţi ani! cu ocazia sărbătoririi zilei Sfântului Proroc Daniel.

În urmă cu mai puţin de o lună, Biserica Ortodoxă Română şi-a primit darul aşteptat de mai bine de 140 de ani: o Catedrală Patriarhală nouă, ce corespunde nu doar dimensiunii activităţii spirituale, culturale, sociale şi filantropice a Bisericii, ci mărturiseşte şi sintetizează, pentru veacurile şi generaţiile ce vor veni, energia spirituală şi de credinţă a poporului român.

Ecourile din ţară şi din străinătate despre sfinţirea Catedralei Mântuirii Neamului sunt pozitive şi plăcute, pentru că în sfârşit, după ani de trudă şi eforturi susţinute, fără a Vă lăsa înduplecat de voci potrivnice, aţi reuşit să oferiţi Bisericii şi poporului român acest dar cu profunde valenţe teologice şi istorice, în care s-au închinat, iată, peste 100.000 de români de pretutindeni, în ciuda condiţiilor meteo nefavorabile.

Construirea Catedralei Naţionale a fost de mai bine de 140 de ani un deziderat mereu actual al românilor, un simbol a ceea ce ne-a creat ca naţiune, care do­vedește că ne putem grupa consensual în jurul unui mare proiect comun. Acest proiect a primit de-a lungul timpului sprijinul statului şi realizarea lui a fost posibilă prin munca, energia, tenacitatea şi viziunea Preafericirii Voastre. Prin această lucrare, Biserica a făcut un mare dar poporului român cu ocazia celebrării Centenarului Marii Uniri.

Istoria ne învaţă că evenimentele importante, cele care rămân consemnate peste zeci şi sute de ani, sunt opera oamenilor providenţiali, a celor care îşi asumă vocaţia, îşi stabilesc repere şi le urmează cu tenacitate indiferent de vuietul contrar din jur. Preafericirea Voastră sunteţi omul providenţial care aţi asumat pe deplin construirea catedralei, având permanent în minte faptul că veţi reuşi să duceţi la bun sfârşit un proiect care nu este doar al Bisericii, ci al poporului român, un popor cu care istoria nu a fost întotdeauna darnică.

Aşez construirea Catedralei Naţionale sub semnul profund al democraţiei. Catedrala Naţională reprezintă un simbol al democraţiei, cea care este mereu atentă la nevoile societăţii, un loc în care ne vom regăsi identitatea naţională, în care vom onora cum se cuvine memoria eroilor români care au făcut posibilă România de astăzi, dar şi un monu­ment- simbol al istoriei, identității, speranțelor și valorilor care ne unesc.

Aşa cum ne arată istoria, de un secol şi jumătate încoace, poporul român a avut parte şi de reuşite, şi de încercări - de la Unirea Principatelor la obţinerea independenţei de stat, apoi la Marea Unire, cele două războaie mondiale, care au făcut milioane de victime, pierderea de teritorii şi de populaţie şi aproape jumătate de secol de comunism. Regimuri politice succesive au avut tendinţa de a controla şi supraveghea Biserica cu diferite intensităţi şi de a-i limita libertatea şi autonomia necesară pentru a-şi împlini vocaţia spirituală şi socială. Abia după Revoluţia din decembrie 1989 se poate vorbi cu adevărat de conturarea unei relaţii stat-culte în cheie democratică, centrată pe exercitarea liberă a credinţei religioase, autonomia cultelor religioase şi consolidarea parteneriatului dintre stat şi culte prin politici publice echilibrate şi coerente.

Timp de peste un secol, statul român a fost mai degrabă prudent faţă de Biserică, privând de multe ori Biserica atât de resursele sale materiale, cât şi de vocaţia ei de a se exprima şi manifesta şi în spaţiul public. Acum însă, putem spune că parteneriatul dintre stat şi culte nu are doar valoare democratică, fiind consecinţa logică şi directă a exercitării libertăţii religioase, ci şi profunde valenţe istorico-politice, prin faptul că regimul democratic de astăzi are datoria şi reuşeşte să vindece răni ale trecutului.

De-a lungul mandatului meu de secretar de stat pentru culte au fost multe episoade şi provocări pe care am reuşit să le depăşim consultându-ne cu Preafericirea Voastră. Menţionez aici doar iniţiativele care propuneau într-o formă sau alta retragerea sprijinului statului pentru susţinerea activităţii cultelor. La acestea, Secretariatul de Stat pentru Culte a formulat puncte de vedere bine argumentate. A dat sute de răspunsuri la întrebări tendenţioase privind relaţia stat-culte, formularea de puncte de vedere şi participarea reprezentanţilor instituţiei la reuniuni naţionale şi internaţionale pe tema libertăţii religioase, reaşezarea sprijinului statului la salarizarea personalului clerical pe baze mult mai apropiate de nevoile Bisericii sau gestionarea unor dosare cvasipermanente, ca impozitarea Bisericii.

Secretariatul de Stat pentru Culte s-a implicat activ în dezbaterile publice, explicând că Biserica plătește impozit la fel ca oricare altă organizaţie a societăţii civile și beneficiază de aceleași facilităţi fiscale ca şi acestea. În orice democraţie, marile organizaţii ale societăţii civile - sindicatele, universităţile, partidele politice, organizaţiile minorităţilor naţionale, cultele religioase, au parte de un raport privilegiat cu statul, în virtutea contribuţiei lor decisive la binele comun al societăţii.

Publicarea rezultatelor cercetării pe care am realizat-o în anul 2015 referitoare la numărul locaşurilor de cult existente în ţară, cu sprijinul Preafericirii Voastre şi al celorlalte culte, a temperat dezbaterea publică referitoare la dimensiunea patrimoniului bisericesc şi a arătat că în cadrul Bisericii Ortodoxe Române nevoia de noi locaşuri de cult corespunde întru totul necesităţilor şi aspiraţiilor spirituale ale credincioşilor ortodocşi.

Acest lucru a servit ca argument Guvernului României şi pentru susţinerea fără rezerve a construirii Catedralei Naţionale. Susţinerea nu a fost una de conjunctură, ci una permanentă şi fundamentată pe un discurs democratic, în care valorizarea libertăţii religioase, a autonomiei cultelor şi valorizarea împlinirii visului românesc de peste 140 de ani au devenit argumente şi principii incontestabile.

Tot în consultare permanentă cu Preafericirea Voastră am reuşit să punem în practică politici echilibrate în ceea ce priveşte sprijinul acordat comunităţilor religioase ro­mâneşti din afara graniţelor ţării.

Aş dori să Vă mulţumesc în mod deosebit pentru implicarea şi sprijinul acordat Secretariatului de Stat pentru Culte şi Ministerului Afacerilor Externe în vederea exercitării de către ţara noastră a Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene în primul semestru al anului viitor, când, împreună, prin intermediul evenimentelor deja planificate vom vorbi Europei despre latura pozitivă, integratoare şi consensuală a libertăţii religioase şi mai ales despre modelul românesc de parteneriat între stat şi culte, care trebuie apărat şi intensificat spre binele societăţii româneşti. Într-o Europă aflată în criză spirituală şi care totodată se confruntă cu un val crescând de agresiuni de tip extremist şi fundamentalist, România este un model de pace interconfesională şi de bune practici în privinţa dialogului interreligios, lucru care subliniază dinamismul organizaţiilor religioase şi faptul că acestea sunt capabile să-şi asume vocaţia spirituală şi morală într-o logică perfect democratică.

 

Preafericirea Voastră,

În acest an încărcat de simboluri, doresc în mod special să Vă mulțumesc și să Vă felicit pentru modul extraordinar în care, prin grija Preafericirii Voastre, Biserica Ortodoxă Română s-a implicat și se implică în celebrarea Centenarului Marii Uniri. Conștientă de rolul pe care l-a jucat și îl joacă în edificarea, păstrarea și promovarea culturii și a identității naționale, Biserica Ortodoxă Română se ridică și în acest an la înălțimea importantului său rol în societate.

În numele meu şi al colegilor mei de la Secretariatul de Stat pentru Culte, Vă asigurăm de întreaga noastră apreciere şi susţinere, în continuare, pentru proiectele Bisericii Ortodoxe Române.

Vă urez sănătate, putere de muncă, păstorire rodnică și mulți ani fericiți!

(Titlul aparține redacției)