Ce înseamnă să iei jugul lui Hristos?
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 111-112
„Arhimandritul Dometian este numărat printre cei mai de seamă stareți ai mănăstirilor Neamț și Bistrița. Acest cuvios era rudă și ucenic al Mitropolitului Iosif Mușat, luând jugul lui Hristos din tinerețile sale, pe când marele ierarh era egumen al Mănăstirii Neamț (1373-1386).
Mulți ani, Cuviosul Dometian s-a nevoit în obște, împlinind cu dragoste sfânta ascultare și învățând de la cei mai sporiți călugări cunoștința cărții și meșteșugul rugăciunii și al luptei celei duhovnicești. Apoi, învrednicindu-se de cinstea preoției, săvârșea cele sfinte cu multă evlavie și frică de Dumnezeu, ajungând iscusit duhovnic și păstor de suflete. Fiind călugăr învățat și iubit atât de soborul părinților, cât și de marele domn Alexandru cel Bun, arhimandritul Dometian a fost numit la 7 ianuarie 1407 stareț al mănăstirilor Neamț și Bistrița, ca să fie aceste mănăstiri nedespărțite una de alta. Din acest moment au fost unite ambele mănăstiri sub aceeași conducere mai bine de 20 de ani.
În Mănăstirea Neamț, Cuviosul Dometian a înnoit în întregime, cu ajutorul voievodului și al Mitropolitului Iosif, atât biserica și chiliile, cât și viața duhovnicească, mărind soborul lavrei la peste 150 de călugări. Dintre ei a ridicat apoi duhovnici și egumeni iscusiți, dascăli și neadormiți rugători pentru toată lumea. Tot la Mănăstirea Neamț, starețul Dometian a întemeiat vestita școală de caligrafi și miniaturiști, neîntrecută de nici o altă școală mănăstirească, condusă de ucenicul său, venerabilul călugăr caligraf Gavriil Uric. A întemeiat, de asemenea, o bogată bibliotecă cu numeroase opere patristice, dintre care multe erau copiate în lavră.
În Mănăstirea Bistrița, starețul Dometian a mărit, la fel, numărul călugărilor la peste 50 de nevoitori și a rânduit așezământ de viață duhovnicească întocmai ca la Neamț.
(...) În prefața pomelnicului, starețul Dometian dă aceste frumoase învățături: Oricine voiește să se izbăvească de căderea în păcatul de voie sau fără de voie, să se curețe. Prin căință și mărturisire adevărată și milostenie se curăță păcatele, și cei doritori a se învrednici de fericirea veșnică să vie cu rușinare și cu frică de Dumnezeu către sfânta și soborniceasca și apostoleasca Biserică, ca să-și mărturisească păcatele...
Cuviosul arhimandrit Dometian era, de asemenea, duhovnicul marelui domn Alexandru cel Bun și sfetnicul său de taină. La îndemnul său s-au zidit numeroase biserici și s-au făcut multe lucruri bune în Țara Moldovei.”
(Cuvinte ale sfinților români, pr. Narcis Stupcanu)