Ce rol joacă experiența

Tinerii - și e în firea lor să fie așa - tind să respingă importanța expe­ri­enței, considerând că mult mai importante sunt talentul, intuiția, inteligența și determinarea. La urma urmei, au (chiar dacă unii dintre ei nu știu ­asta...) un argument clasic în „Cidul” lui Corneille: „Je suis jeune, il est vrai; mais aux âmes bien nées/ La valeur n’attend pas le nombre des années” („Sunt tânăr, e drept, dar pentru cei bine născuți/ Valoarea nu așteaptă numărul anilor”).

Calitățile înnăscute, ori dobândite devreme, au cu siguranță importanța lor, dar se pot oare lipsi de experiență și de cultura generală?

În primul rând, în absența acestora riști să reinventezi roata. Sau, în zona literar-artistică, să scrii ceva ce s-a mai scris deja.

Dar e mai mult decât atât. Medicii ne recomandă să bem doi litri de apă pe zi. Un adult de, să zicem, 40 de ani, care respectă această recomandare, bea 730 de litri de apă anual (732 în anii bisecți), deci 7.300 într-un deceniu. În orice moment al vieţii lui el va fi băut așadar cu peste 7 tone de apă mai mult decât cineva cu 10 ani mai tânăr. E un fapt, nu o analiză axiologică.

Să presupunem acum că unui om mediu îi vine o idee interesantă pe lună, în diferite domenii. În 10 ani, vor fi 120. 120 de idei mai mult decât cel mai tânăr cu 10 ani.

Dacă vi se pare că e doar o spe­culație, să ieșim din zona speculativ-teoretică și să revenim la medicină. Evident, contează cât de mult a învățat un doctor și cât de dotat e pentru domeniul său. Dar nu cumva preferați să fiți operat, la o adică, de un chirurg care a mai făcut acea operație, cu succes, de 20.000 de ori (nu e o cifră umflată, există asemenea doctori!) decât de unul care e la a zecea? Sau la prima?

N-am ales întâmplător un exemplu din această sferă. Înainte de 1989, medicii români erau consi­derați printre cei mai buni diagnosticieni din lume, calitate extrem de importantă, căci un tratament cât mai bun începe cu un diagnostic cât mai corect și complet. De unde le venea această faimă? Ei bine, din sărăcia și nesigu­ranța mijloacelor de investigație existente în timpul regimului comunist. În Occident (iar acum și la noi), doctorii se fereau să pună vreun diagnostic până nu te trimiteau la numeroase analize și investigații, în vreme ce românii trebuiau să se bazeze mult mai mult pe - ați ghicit - expe­riență. Nu contează oare dacă medicul a întâlnit înaintea ta o sută sau o mie de cazuri similare cu al tău? Nu pe aceștia îi căutăm și acum, când au și atâta aparatură sofisticată la îndemână?

Vreau să fie extrem de clar: în nici un caz nu trebuie să descurajăm îndrăzneala, inițiativa și chiar tupeul tinerilor care susțin că n-au nevoie de experiență ca să aibă rezultate remarcabile în cine știe ce domeniu. Unii chiar le au! Dar sunt cazuri excepționale de talent nativ, care se pot înscrie în acel „âmes bien nées”. În rest, însă, experiența și cultura reprezintă structura de rezistență, construită cărămidă cu cărămidă, pe care se sprijină o carieră de succes și chiar și o simplă pasiune amatoare, nonprofesională.

Solomon Marcus le spunea elevilor un lucru aparent uimitor: „Nu ne credeți pe cuvânt pe noi, profesorii! Verificați!”

Așadar, îndrăzniți, dați-vă mari dacă simțiți nevoia, e în logica vârstei - dar verificați!

Și aveți grijă: roata s-a inventat de mult.