Cea mai bună meserie

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LII, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 606-607

„E mai bine să știm această meserie (milostenia) decât să fim împărați, decât să purtăm pe cap coroană. Meseria aceasta nu are numai însușirea de a nu avea nevoie de alte meserii, ci mai are și o altă calitate: săvâr­șește multe și felurite lucruri: zidește case, care rămân veșnic în ceruri; îi învață pe cei care o săvârșesc cum să scape de moartea cea nemuritoare; dă­ruiește comori, care nu se termină niciodată, pe care nu le atinge nici o pagubă, nici furii, nici moliile, nici rugina, nici timpul. Dacă cineva te-ar învăța numai atâta, ca să-ți ferești grâul de pagubă, ce n-ai da ca să-ți poți păstra grâul nevătămat ani îndelungați? Dar iată că meseria aceasta, milostenia, nu te învață numai despre păstrarea grâului, ci și despre păstrarea tuturor avuțiilor tale. Te învață cum pot rămâne neluate și averile tale și sufletul tău și trupul tău. Dar pentru ce e nevoie să-ți spun cu de-amănuntul toate faptele mari ale acestei meserii? Ea te învață cum să fii asemenea cu Dumnezeu, capul tuturor bunătăților. Vezi dar că meseria aceasta nu săvâr­șește numai un singur lucru, ci multe? Fără să aibă nevoie de ajutorul altei meserii, ne zidește case, ne țese haine, ne adună comori nejefuite, ne face biruitori asupra morții, ne face stăpâni pe diavoli, ne face asemenea lui Dumnezeu! Care meserie poate fi mai folositoare ca această meserie?

(...) Meseria aceasta (milostenia) te face mai puternic decât sofiștii și retorii; cei care strălucesc în aceste meserii au o mulțime de oameni care îi invidiază; dar cei care strălucesc în meseria aceasta au o mulțime de oameni care se roagă pentru ei. Sofiștii și retorii stau înaintea scaunului de judecată omenesc și iau apărarea celor nedreptățiți, iar adeseori apără chiar pe făcătorii de rele; meseria aceasta însă stă înaintea scaunului de judecată al lui Hristos; și nu face numai meseria de apărător, ci înduplecă chiar pe Judecător să fie de partea celui judecat și să-l achite. Să fi făcut mii de păcate, te încununează și te laudă. Că spune Hristos: Dați milostenie și toate vor fi curate (Luca 11, 41). Dar pentru ce vorbesc eu de cele de pe lumea cealaltă? Acum, pe lumea aceasta, dacă am întreba pe oameni ce preferă să fie pe pământ: mulți sofiști și retori sau mulți oameni milostivi și filantropi, am vedea că toți ar prefera să fie mulți oameni milostivi și filantropi. Și pe bună dreptate. Desființează oratoria de pe pământ, și viața nu se va vătăma cu nimic. Viața a existat multă vreme înainte de a fi oratoria; dar dacă desființezi milostenia, toate se duc și pier. Și după cum n-ar mai fi cu putință să meargă corăbiile pe mare dacă s-ar dărâma porturile și locurile de ancorat, tot așa nici viața aceasta n-ar mai fi cu putință să se mențină dacă ai desființa milostenia, iertarea, iubirea de oameni.”