„Cel mai vechi manuscris al Bibliei posibil de a fi accesat online“

În ediţia electronică a săptămânalului francez La Vie din data de 7 iulie 2009 a fost publicat un articol intitulat Cel mai vechi manuscris al Bibliei, posibil de a fi accesat online, semnat de Constance de Buor.

Peste 800 de pagini şi fragmente ale celui mai vechi manuscris al Bibliei, cunoscut sub numele de Codex Sinaiticus, pot fi acccesate acum online pe www.codexsinaiticus.org. La aceeaşi adresă pot fi găsite informaţii numeroase cu privire la ceea ce reprezintă Codex Sinaiticus, timpul scrierii, materialele folosite, precum şi unele indicaţii referitoare la posibilii autori şi la posibilul loc de redactare. Accesul este gratuit, traducerea textului fiind disponibilă în 4 limbi: engleză, germană, greacă şi rusă. Paginile manuscrisului pot fi consultate în forma facsimilului. Manuscrisul, redactat în secolul IV în limba greacă pe pergament, a fost dispersat pentru mai bine de 150 de ani între British Library, Biblioteca Universităţii din Leipzig, Mănăstirea „Sfânta Ecaterina“ de pe Muntele Sinai în Egip şi Biblioteca Naţională a Rusiei din Sankt-Petersburg. Însumând iniţial 1.460 de pagini şi măsurând 40×36 cm, a fost scris de patru mâini diferite, în timpul împăratului Constantin cel Mare. Codexul prezintă câteva variante, cu versiunile ulterioare de care dispune: Evanghelia Sfântului Marcu este cu 20 de versete mai scurtă, omiţându-se apariţia lui Hristos Înviat. „Acest manuscris vechi de 1.600 de ani oferă o perspectivă asupra începuturilor creştinismului şi o mărturie de primă mână asupra manierei în care textul Scripturii a fost transmis din generaţie în generaţie. Disponibilitatea manuscrisului şi în varianta online pentru cercetătorii din toată lumea creează posibilităţi de colaborare în cercetare, imposibile până acum“, a afirmat Scot McKendrick, unul dintre responsabilii British Library. „Conferinţa Bisericilor Europene întinde mâna catolicilor“ Este titlul unui articol apărut în ediţia din 19 iulie 2009 a cotidianului francez La Croix şi semnat de jurnalista Elodie Mariot. Tema acestui material o constituie ultima întâlnire a Conferinţei Bisericilor Europene care s-a desfăşurat în oraşul Lyon (Franţa) în perioada 15-21 iulie şi unde a fost adoptat un plan de reforme cu privire la viitorul dialogului Bisericilor în Europa. Pentru cea de-a 50-a sa aniversare, Conferinţa Bisericilor Europene şi-a propus proiecte ambiţioase. Cu acest prilej, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I a lansat catolicilor invitaţia de a se alătura acestei reuniuni din care fac parte 32 de Biserici ortodoxe, vechi catolice, anglicane şi protestante. Totodată, Patriarhul Constantinopolului a propus „un mod de cooperare mai bine organizată şi structurată între Conferinţa Bisericilor Europene şi Consiliul Conferinţelor Episcopale Europene“. Acest deziderat „nu este uşor, însă cu toate acestea suntem convinşi de faptul că o conferinţă a tuturor Bisericilor europene poate răspunde la unison şi mai bine datoriei sacre de restabilire a comuniunii ecleziale şi de a veni în întâmpinarea omului contemporan“ a mai afirmat Sanctitatea Sa, Bartolomeu I, citat de autoarea articolului, Elodie Mariot. Jurnalista franceză menţionează şi aspectul conform căruia „această a cincisprezecea adunare a Consiliului Bisericilor Europene nu a fost însă lipsită de tensiuni. Bulversând programul prevăzut, Biserica Protestantă din Germania (EKD) a insistat cu toată forţa pentru o reformă a acestui for. Susţinătorii financiari principali ai Conferinţei, germanii, deţin mijloacele pentru a se face ascultaţi...“. Semnul unei bune funcţionări democratice, adunarea a reuşit să adopte proiectul EKD. O grupă de lucru compusă din 15 membri va avea sarcina de a propune o viziune ecumenică, o nouă structură şi priorităţile de lucru pentru Conferinţa Bisericilor Europene. Desemnată de adunare, această grupă va informa comitetul central, organ decizional, cu privire la activitatea sa. Bisericile vor fi ulterior consultate, înaintea Adunării Extraordinare programate în 2013. Această soluţie, votată aproape în unanimitate, a calmat spiritele. Pe viitor, va trebui luată în seamă dorinţa clară a protestanţilor germani şi elveţieni, de a fi lideri în reformă, „iniţierea unui nou model de organizare, în care forma va fi grăitoare cu privire la natura Conferinţei“, arată autoarea articolului, menţionând şi declaraţia pastorului Rüdiger Noll, directorul Comisiei Biserică şi Societate: „Nu mai trăim într-o vreme când totul putea pleca de sus. Bisericile nu mai pot rămâne între ele. Trebuie să fim în legătură cu asociaţiile creştine şi necreştine, să avem un mod de funcţionare cooperativ şi dinamic“. Împărţirea parohiei cu turiştii Săptămânalul francez La Vie a publicat un articol în ediţia din data de 16 iulie 2009, intitulat Împărţirea parohiei cu turiştii şi semnat de Celine Marion. Aici se prezintă cititorilor modul în care se face pastoraţie în parohiile şi zonele cu un pronunţat caracter şi flux turistic. „Schimbându-se sezonul, se schimbă şi ritmul parohial“ îşi începe jurnalista franceză articolul, adăugând că „în lunile iulie şi august, cei aflaţi în vacanţă vin să umple băncile bisericilor din staţiunile balneare şi din alte locuri turistice. Aceşti noi parohieni dinamizează viaţa comunităţilor: este ocazia de a-şi schimba poate obiceiurile şi de a propune noi moduri de trăire a credinţei.“ Toate acestea conduc la o „comuniune, depăşindu-se diferitele sensibilităţi spirituale şi umane“, mărturiseşte Jean-Luc Lefrançois, preotul parohiei „Saint-Clément“ (Manche). Pentru a facilita astfel de întâlniri, multe parohii se mobilizează să găsească idei adecvate. Pe insulele vecine Houat şi Hoedic din Morbihan parohienii sunt rânduiţi pentru a lectura turiştilor în fiecare duminică un pasaj liturgic. Un mod de a le arăta celor aflaţi în vacanţă că sunt bineveniţi. Alte locuri atrag mulţi străini, însă majoritatea nu înţeleg limba franceză. Programul pastoral special adresat turiştilor oferă accesul la textul Liturghiei de duminică în opt limbi. În Saint-Pierre-dâOléron, doi pastori, unul francez şi altul german, concelebrează în cele două limbi pe toată durata lunilor iulie şi august, pentru a se putea adresa numeroşilor turişti germani aflaţi în vacanţă pe insulă. Localnicii şi turiştii se întâlnesc fără să îşi vorbească. Credinţa lor comună este un mijloc de a se reuni în jurul unui adevăr. Parohia din Fayence (Var) a înţeles acest lucru foarte bine şi organizează în lunile de vară mese în grădinile prezbiteriale. „Cei aflaţi în vacanţă caută întâi de toate liniştea şi destinderea“, mărturiseşte părintele Maurice Franc. O altă formulă întâlnim în staţiunea balneară din Capbreton (Landes): café-theo - discuţii pe marginea subiectelor societăţii, organizate într-o sală parohială în fiecare marţi. O mare importanţă se acordă şi deschiderii lăcaşurilor de cult din aceste zone pe toată perioada zilei, pentru ca turiştii să aibă acces la biserică indiferent de momentul zilei. „Un lăcaş de cult închis respinge vizitatorii. A lăsa uşa deschisă arată o comunitate vie, pregătită de schimbare. Este important să ne adunăm şi să ne rugăm împreună în mai multe momente ale zilei, afirmă şi Jean Lafont, delegatul diocezei catolice de Blois pentru programul pastoral al turiştilor. El recomandă, de asemenea, să se pună la dispoziţia celor aflaţi în vacanţă materiale informative cu privire la istoria şi activităţile parohiei.“