Cerul a arătat oamenilor Crucea

În fiecare an, la 7 mai, Biserica pomeneşte Arătarea semnului Sfintei Cruci la Ierusalim. Sfântul Ierarh Chiril, Patriarhul Ierusalimului, descrie evenimentul din anul 351 într-o epistolă adresată împăratului Constanţiu.

Către Constantie, preabinecredinciosul împărat, despre semnul luminos al Crucii, arătat pe cer, care a fost văzut în Ierusalim în luna mai, ziua a şaptea", scria în salutare "Chiril, episcopul Ierusalimului", despre cele petrecute în anul 351. În timpul stăpânirii lui Constanţiu (337-361), fiul Sfântului Împărat Constantin cel Mare şi al Faustei, o cruce a apărut pe cer, la Ierusalim, luminând timp de şapte zile. Patriarhul Chiril vesteşte împăratului, asigurându-l: "Scrisoarea aceasta, care nu are în ea măgulire, îţi face cunoscută vederea dumnezeiască ce s-a arătat pe cer; nu cuprinde cuvinte căutate ale artei oratorice, ci îţi dă mărturie despre adevărul cuvintelor dinainte rostite de Sfintele Evanghelii, la împlinirea acestor cuvinte". Întrucât Constanţiu era împărat favorabil arienilor, ierarhul ierusalimitean încearcă, prin relatarea acestei minuni, să-l atragă spre dreapta-credinţă: "Aducem cu grabă la cunoştinţa credincioşiei tale minunea dumnezeiască a lucrurilor cereşti, ce s-a petrecut în Ierusalim în timpul iubitoarei tale de Dumnezeu domnii. Nu facem aceasta cu dorinţa ca acum pentru întâia oară să vii de la necunoştinţă la cunoştinţa de Dumnezeu - căci tu ai atâta cunoştinţă de Dumnezeu, încât poţi, prin faptele şi gândurile tale credincioase, să înveţi şi pe alţii - ci cu gândul de a te întări în cele ce ştiai. ş...ţ Odată ce ai înţeles, prin minunea săvârşită în timpul domniei tale, că domnia ta este cu adevărat iubită de Dumnezeu". "Minunea nu s-a mai săvârşit pe pământ, ci în cer" Pentru început, Sfântul Chiril aminteşte aflarea Cinstitului Lemn al Sfintei Cruci de către Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, tatăl şi bunica lui Constanţiu: "Pe timpul domniei preaiubitorului de Dumnezeu şi de fericită pomenire Constantin, tatăl tău, a fost găsit în Ierusalim mântuitorul lemn al crucii. Harul cel dumnezeiesc a făcut să fie găsită cinstita cruce în Sfintele Locuri neştiute de nimeni, de cel care căuta în chip bun cucernicia". La mai puţin de jumătate de veac, "minunea nu s-a mai săvârşit pe pământ, ci în cer: s-a arătat în Ierusalim semnul de biruinţă împotriva morţii, al Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Fiul Unul-Născut al lui Dumnezeu, adică fericita Cruce, strălucind cu o lumină orbitoare". "S-a arătat pe cer o cruce foarte mare, făcută din lumină" Cuvintele patriarhului Chiril al Ierusalimului despre minunea de acum 1660 de ani sunt edificatoare: "În aceste sfinte zile ale Sfintei Cincizecimi, la 7 mai, pe la ceasul al treilea din zi, s-a arătat pe cer o cruce foarte mare, făcută din lumină, care se întindea de deasupra Sfintei Golgote până la Sfântul Munte al Măslinilor". Nu a fost o nălucă trecătoare, ci un semn văzut de întreaga cetate: "N-a fost văzută de unul sau de doi, ci s-a arătat cu totul lămurit la întreaga mulţime a cetăţii. Să nu se creadă apoi că a trecut iute ca o nălucă; dimpotrivă, a fost văzută cu ochii timp de mai multe ceasuri de pe pământ; prin strălucirea sa orbitoare, întrecea razele soarelui". La trei ceasuri din zi, crucea de pe cer lumina mai puternic decât soarele dimineţii, înainte de amiază: "Fără îndoială, crucea luminoasă ce s-a arătat pe cer ar fi fost întunecată de soare, biruită de strălucirea razelor lui dacă ea n-ar fi strălucit privitorilor cu o strălucire mai mare decât a soarelui". În faţa acestui semn divin, toţi cei ce se aflau în cetate şi-au îndreptat paşii către biserica ridicată de Sfinţii Împăraţi, cei întocmai cu Apostolii: "Toată mulţimea cetăţii, fără să stea pe gânduri, în acel ceas, a alergat la sfânta biserică, fiind cuprinsă de frică şi bucurie din pricina vedeniei dumnezeieşti; toţi deodată: tineri şi bătrâni, bărbaţi şi femei, oameni de toate vârstele, până chiar şi fetele ţinute în casă, locuitori ai cetăţii, ca şi străini, creştini la un loc cu păgânii care veniseră în Ierusalim din diferite părţi, cu toţii într-un singur suflet, ca o singură gură, slăveau pe Făcătorul de minuni, pe Hristos Iisus, Domnul nostru". "Purtând cu tine semnul care s-a arătat pe cer" Scopul acestei epistole adresate de Sfântul Chiril împăratului Constanţiu este lepădarea rătăcirii ariene şi readucerea sa la credinţa ortodoxă: "Trebuia să nu trecem sub tăcere aceste vedenii dumnezeieşti şi cereşti, ci să le binevestim dumnezeieştii tale credincioşii. Şi ne-am grăbit să facem aceasta în chiar acel moment prin scrisori, ca, pe bună temelie a credinţei ce exista mai dinainte în tine, să-ţi zideşti cunoştinţa de Dumnezeu prin cele de curând arătate de Dumnezeu şi să dobândeşti o îndrăzneală mai mare faţă de Domnul nostru Iisus Hristos; iar în acelaşi timp, plin de toată vitejia obişnuită, având pe Însuşi Dumnezeu luptător împreună cu tine, să înalţi cu foarte multă râvnă trofeul crucii, lauda laudelor, purtând cu tine semnul care s-a arătat pe cer". Arătarea "semnului Fiului Omului pe cer" Despre arătarea "semnului Fiului Omului pe cer" scriu Sfintele Evanghelii (Matei 24, 30), iar minunea petrecută în acele zile la Locurile Sfinte este doar o prefigurare a celei de-a doua veniri a Fiului Omului: "Această minune s-a săvârşit acum şi are să se săvârşească iarăşi într-un chip mult mai măreţ, preaiubitorule de Dumnezeu împărate, potrivit mărturiilor profeţilor şi cuvintelor sfinte ale lui Hristos ce se găsesc în Sfintele Evanghelii". Şi îl îndemna, în continuare, să stăruiască asupra cuvintelor Evanghelistului Matei din acelaşi capitol, în care Iisus Hristos este preamărit ca Fiu al lui Dumnezeu, Care va veni la sfârşitul acestei lumi, ştiut fiind că arienii negau dumnezeirea Mântuitorului: "Când vei lua în mâini, ca de obicei, cartea cea dumnezeiască a Evangheliilor, vei găsi scrise acolo mărturiile mai dinainte vestite despre acest semn. Mai cu seamă te rog, stăpâne, să fii atent printr-o lectură mai stăruitoare asupra celor scrise mai departe în acel loc. Acolo sunt scrise lucruri mai înainte vestite de Mântuitorul nostru şi ele trebuie păzite cu multă credinţă, ca să nu suferim nici o vătămare din partea puterii celei potrivnice". Epistola se încheie cu patriarhiceşti binecuvântări adresate de Sfântul Chiril împăratului Constanţiu: "Îţi rostesc aceste prime cuvinte din Ierusalim, ţie, adevăratului şi preabinecredinciosului, împreună cu noi închinător al lui Hristos, Unul-Născut, Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul nostru, Care, potrivit dumnezeieştilor Scripturi, a săvârşit mântuirea lumii în Ierusalim, Care aici, în Ierusalim, a călcat moartea, a şters păcatele oamenilor prin cinstitul Său Sânge şi a dăruit tuturor celor ce cred viaţă, nestricăciune şi har duhovnicesc şi ceresc. Prin puterea şi prin harul Lui să te veselească şi să te întărească, spre a străluci prin fapte şi mai strălucite şi mai mari, şi a te lăuda împreună cu odraslele împărăteşti de bunătăţi, să te păzească mulţi ani cu pace împreună cu toată casa ta, spre lauda creştinilor şi a întregii lumi".