Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Prodromiţa de la Muntele Athos; Sfinţii Mucenici Proclu şi Ilarie; Sfântul Cuvios Mihail Maleinul; Sfânta Veronica; Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul (Dezlegare la peşte)

În vremea zidirii Schitului Ro­mâ­nesc Prodromu de la Muntele Athos, primul stareţ, Nifon, se gândea în ce chip ar putea do­bândi o sfântă icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni. Pentru aceasta, în anul 1863, stareţul Nifon, însoţit de ieroschi­mo­nahul Nectarie, a venit în România, la Iaşi, căutând un bun zugrav care ar fi primit să picteze icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în braţe. L-au aflat pe un bun zugrav bătrân, Ior­dache Nicolau, care a primit cu bucurie propunerea celor doi monahi, începând cu multă evlavie a lucra cu bună sporire la veşminte şi celelalte părţi ale icoanei, lăsând ca Sfintele Feţe să le facă pe urmă, după cum era obiceiul său. După ce a terminat de zugrăvit veşmintele, a început a lucra la Sfintele Feţe, însă, după multe încercări şi osteneli, chipurile erau schi­mo­no­site, având o înfăţişare ne­plăcută. Pentru aceasta era foarte mâhnit, dar într-o zi, mergând să înceapă lucrul, văzu înspăimântat că Sfintele Feţe erau cu desăvârşire îndreptate, pline de dumnezeiesc har şi veselie. O copie a acestei icoane minunate se află în Bucureşti, la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului.