Combaterea pneumoniei în anotimpul rece

Apropierea iernii, cu aer rece şi umed, măreşte riscul apariţiei afecţiunilor pulmonare, în mod deosebit a pneumoniei şi pleureziei. Fitoterapia recomandă speciile de plante medicinale cu proprietăţi antitusive, expectorante, antiinflamatoare, emoliente, diuretice, hemostatice, antibacteriene, analgezice, sedative, vitaminizante şi mineralizante.

Pneumonia, numită popular aprindere de plămâni, constituie cea mai frecventă complicaţie pulmonară care constă dintr-o inflamare şi infecţie gravă a alveolelor pulmonare ce se umplu cu mucus şi puroi, blocând accesul oxigenului în sânge.

Boala poate afecta un singur plămân (pneumonie) sau ambii plămâni (dublă pneumonie). Când se localizează pe un singur lob se numeşte „francă lobară“, iar când se extinde şi la bronhii se numeşte bronhopneumonie. Frecvenţa bolii ar fi mai ridicată la bărbaţi decât la femei, cu localizare, preferenţială, în lobii inferiori şi în plămânul drept.

Pneumonia apare la toate vârstele, mai frecvent la copiii sub un an, la bătrâni şi la bolnavii cronici de afecţiuni cardiovasculare, respiratorii, diabetice şi hepatice, persoane cu imunitate deficitară faţă de infecţii. Sunt în pericol şi bolnavii de gripă, laringită, pojar, anemie, malnutriţie, tabagism, alcoolism, oboseală fizică şi psihică şi intoxicaţii chimice.

Statisticile arată că pneumonia este principala cauză de deces la copiii sub cinci ani, atât la nivel internaţional, cât şi în România. Din nefericire, România se află pe primul loc în lume sub aspectul deceselor provocate de pneumonie la copiii cu vârste între 0 şi 5 ani.

Cauzele pneumoniilor sunt legate de diferiţi agenţi infecţioşi (bacterii, virusuri, ciuperci, protozoare) care acţionează, mai intens, în perioadele reci ale anului. Principalele bacterii sunt: pneumococi, stafilococi şi streptococi, care pot fi prezente chiar la persoanele sănătoase în cavitatea bucală şi în faringe, dar la bolnavi trec în spută şi în plămâni.

În timpul iernii, ca urmare a frigului şi a umidităţii ridicate, creşte pericolul pneumoniei virale, provocată de virusuri (gripale, paragripale, adenovirusuri).

Simptomele iniţiale sunt: dureri de cap şi musculare la nivelul pieptului, frisoane, transpiraţii reci şi stare de astenie. Treptat, creşte temperatura până la 39-40 grade C, faţa devine congestionată, roşie, buzele uşor cianotice, limba albă, tusea uscată, apoi cu expectoraţii vâscoase, roşii-ruginii. Dispare pofta de mâncare, dar în schimb apare o sete intensă.

Medicii constată prezenţa congestiei alveolare (încărcarea alveolelor cu un exudat format din globule roşii, globule albe şi fibrină), respiraţie rapidă şi grea, cu puls tahicardiac, de peste 100-120 bătăi pe minut, fibrilaţie atrială, colaps.

Prin complicarea infecţiei pleurale se poate ajunge la ameţeli, stări de confuzie, abces pulmonar, gangrenă pulmonară şi pleurezie purulentă provocată de stafilococul auriu hemolitic.

Tratamentul alopat se face cu antibiotice pentru combaterea agenţilor patogeni (penicilină G, ampicilină, tetraciclină, eritromicină, gentamicină, kanamicină, oxacilină), care scad febră încă din ziua următoare. Junghiul toracic se combate cu algocalmin sau antidoren, iar tusea se combate cu codeină, calmotusin, tusomag.

Ce recomandă fitoterapia?

Tratamentele naturiste recomandă specii de plante medicinale cu proprietăţi antitusive, expectorante, antiinflamatoare, emoliente, diuretice, hemostatice, antibacteriene, analgezice, sedative, vitaminizante şi mineralizante.

În consumul intern sunt indicate infuzii sau decocturi din plante, luate separat sau în amestecuri, consumate timp de maximum două luni, fără întrerupere. Pentru combaterea pneumoniei s-au dovedit eficiente:

- florile de soc, tei, lumânărică, muşeţel, nalbă-mare;

- frunzele de podbal, pătlagină, mentă, echinaceea;

- herba de salvie, isop, cimbrişor, coada-şoricelului;

- rădăcinile de tătăneasă, troscot, ciuboţica-cucului;

- fructele de măceş, fenicul, anason, cătină-albă.

Diferiţi specialişti în fitoterapie au recomandat multe combinaţii de plante, unele cu destinaţii speciale, în funcţie de simptomele apărute. La pneumonia însoţită de tuse uscată se recomandă un amestec din flori (tei, lumânărică, nalbă, mac roşu) şi frunze (podbal, patlagină), iar la pneumonia cu tuse convulsivă este indicat decoctul din scai vânăt.

Pe baza experienţei, autorul recomandă infuzia din amestec cu podbal, pătlagină, soc, tei, muşeţel, mentă, salvie şi isop.

În afară de ceaiuri sunt deosebit de eficiente:

- siropuri din muguri de brad, pin, molid sau ienupăr, herba de salvie şi isop, rădăcini de ghimbir sau hrean, coji de ceapă;

- uleiuri din fructe de cătină albă, seminţe de struguri negri şi negrilică (numite Baraka);

- uleiuri eterice din mentă, busuioc, cimbru, isop, pin (câte 25 picături de două-trei ori pe zi, într-o cură de două-trei săptămâni).

În perioada de convalescenţă se recomandă ceaiuri călduţe, vitaminizante, cu cătină, măceşe, roiniţă, tei, salvie, îndulcite cu miere de albine.

În tratamente externe se fac:

- masaje pe piept şi pe spate cu ulei de pin, sunătoare, eucalipt, măsline sau cu soluţii alcoolice de mentă, lavandă şi carmol;

- împachetări pe piept sau spate cu tinctură de podbal, patlagină sau coada calului.

După ce a dispărut starea de febră, se fac băi generale cu muştar negru sau cimbrişor (puse într-un săculeţ de tifon).

Apiterapia recomandă: miere de salcâm, tinctură de propolis şi cură cu lăptişor de matcă şi polen.

Regimul alimentar va fi, la început, hidrozaharat şi treptat cu hrană vegetală crudă (salate de legume proaspete), supe calde de ţelină, sfeclă roşie, morcov, ceapă, varză şi sucuri de fructe bogate în vitamine şi minerale.

Este total interzis fumatul (activ şi pasiv).

Tratamentul igieno-dietetic începe cu repaus la pat în primele cinci-şase zile cu febră, într-o cameră luminoasă, bine aerisită şi cu temperatura de 20 grade C.

Întrucât boala este transmisibilă, pacientul va fi izolat, în spital sau la domiciliu, mai ales în cazul pneumoniei bacteriene, astfel ca membrii familiei să nu fie contaminaţi. Strănutatul şi tuşitul se fac în şerveţele de unică folosinţă.