Comoara evlaviei din sufletul tău

Poruncile din Decalogul Vechiului Testament au rămas pentru o lungă perioadă de timp normative chiar şi pentru creştini, dar acest fapt s-a păstrat doar în cazul celor care se aflau încă într-o perioadă de curăţire sufletească.

Legea iubirii depăşeşte orice interdicţie de desfrâu, ucidere, orice cerere de respectare a părinţilor şi a unei zile dedicate lui Dumnezeu şi fiecare aspect esenţial al mărturisirii adevăratei credinţe fără a ne lăsa atraşi de idolii falşi ai acestei lumi sau de dorinţa de a ne impune propria logică. Toate aceste lucruri au fost subliniate de Sfântul Grigorie Palama în scrierea sa intitulată Decalogul Noului Testament. Sabatul şi ziua Învierii În materialul anterior am discutat în detaliu rectificarea primelor trei porunci din Decalog prin intermediul Legii nou-testamentare. Cu privire la cea de-a patra poruncă, Sfântul Grigorie Palama afirmă: "Ziua întâi a săptămânii, care se numeşte şi ziua Domnului" (Apocalipsa 1, 10), întrucât este rezervată Domnului, Care în ea a înviat din morţi arătându-ne şi încredinţându-ne dinainte Învierea cea de obşte, şziuaţ în care se va opri şi orice lucru pământesc, această zi deci să o sfinţeşti (cf. Ieşirea 20, 8-11; Deuteronomul 5, 14-15)" (Sfântul Grigorie Palama, "Decalogul Noului Testament", în: Scrieri, vol. II, trad. diac. Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2005, p. 433). Sfântul Grigorie Palama explică în continuare care sunt aspectele acestei sfinţiri a zilei Învierii Domnului. În primul rând, creştinul trebuie să îşi amintească de viaţa veşnică şi să păstreze o meditaţie profundă asupra poruncilor scripturistice. De asemenea, participarea liturgică este necesară, precum şi împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului. Sfântul Grigorie Palama mai susţine importanţa odihnei de la cele rele. El îi cheamă pe creştini să se lupte cu atât mai mult împotriva patimilor în ziua Duminicii, singura zi din cursul săptămânii oferită în întregime Domnului, şi nu activităţilor obişnuite. Prin urmare, sabatul iudaic este depăşit din multe puncte de vedere: în primul rând liturgic şi ascetic, precum şi din punctul de vedere al meditaţiei la legea Domnului. Cinstirea părinţilor după trup şi a celor duhovniceşti "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta" (Ieşirea 20, 12; Deuteronomul 5, 16). Aceasta este porunca cuprinsă în Vechiul Testament. Aici, Sfântul Grigorie Palama operează două modificări esenţiale aduse de Noul Testament. În primul rând, părinţii care respectă credinţa ortodoxă trebuie cinstiţi, dar numai dacă "iubirea faţă de ei conlucrează la iubirea lui Dumnezeu, iar dacă nu conlucrează, să fugi de ei fără ură" (op. cit., p. 434). Însă Sfântul Grigorie Palama ne îndeamnă să urâm pornirile păcătoase ale părinţilor care se ridică împotriva credinţei ortodoxe şi să ne despărţim de ei dacă sunt eretici, precum şi de rudele sau prietenii asemenea lor. În această privinţă trebuie respectată porunca: "Dacă nu urăşte cineva pe tatăl său şi pe mamă, pe femeia, pe copiii şi fraţii lui, şi însuşi sufletul lui, şi nu-şi ia crucea lui şi Îmi urmează Mie, nu este vrednic de Mine" (Luca 14, 26-27). Un al doilea aspect fundamental care apare odată cu Legea Nouă este rolul esenţial al părintelui duhovnicesc. În afara părinţilor trupeşti, creştinul primeşte prin Botez şi intrarea în Biserică şi părinţi duhovniceşti cum sunt naşii. Mai târziu lor li se adaugă părintele duhovnic şi, în cazul în care se intră în monahism, naşul de călugărie. Toţi aceşti părinţi spirituali trebuie respectaţi la fel de mult precum părinţii după trup sau chiar mai mult datorită influenţei lor spirituale mult mai avansate în anumite cazuri chiar decât a propriei mame şi a propriului tată. Interzicerea desfrânării, a uciderii, a furtului şi… porunca iubirii Următoarele trei porunci din Decalogul vechi-testamentar sunt foarte scurte: "Să nu desfrânezi" (Ieşirea 20, 14; Deuteronomul 5, 18), "să nu ucizi" (Ieşirea 20, 15; Deuteronomul 5, 17); "să nu furi" (Ieşirea 20, 15; Deuteronomul 6, 19). În privinţa desfrânării, Sfântul Grigorie Palama atrage atenţia că în Noul Testament apare şi posibilitatea păstrării fecioriei, care părea probabil fără sens în perioada Vechiului Testament. Însă Sfântul Grigorie nu osândeşte căsătoria, ci afirmă doar că este necesar evitarea adulterului şi mulţumirea cu o singură femeie, prin renunţarea la rădăcinile desfrânării aflate în privirea lacomă osândită de Mântuitorul. Cu privire la interdicţia uciderii, Sfântul face trimitere la osândirea mâniei de Hristos, care este rădăcina acestui păcat şi cere următoarele: "Să nu cazi din înfierea Celui ce face vii pe cei morţi şi să te faci prin fapte fiu celui ce dintru început a fost ucigător de oameni (adică diavolului, Ioan 8, 44)" (op. cit., p. 437). Acest îndemn poate fi lucrat dacă respingem din start orice pornire mânioasă şi reuşim să ne abţinem de la a răspunde răului cu rău. Furtul este doar o faptă condamnabilă în creştinism, pentru că Hristos ne propune un lucru mult mai înalt: responsabilitatea milei faţă de aproapele. Nu numai că nu trebuie să furăm, ci este necesar să facem milostenii pentru a ne putea apropia de Dumnezeu. Defăimarea şi poftirea lucrurilor aproapelui Ultimele două porunci din Decalog sună astfel: "Să nu defăimezi" (Ieşirea 20, 16; Deuteronomul 5, 20) şi "să nu pofteşti ceva din cele ale aproapelui tău, nici proprietate, nici bani, nici mărire, nici câte sunt ale aproapelui tău" (Ieşirea 20, 17; Deuteronomul 5, 21). Defăimarea aproapelui nu numai că trebuie evitată de un creştin obişnuit, ci mai mult decât atât, el trebuie să acopere păcatul aproapelui, fără a-l judeca pe păcătos şi fără a-l cleveti împreună cu alte persoane. Cât despre ultima poruncă a Decalogului, Grigorie Palama afirmă că "nepoftind cele străine, te vei putea ţine departe şi de răpirea care vine din lăcomie. Aşadar, mai degrabă dă tu din cele ale tale celui care îţi cere şi miluieşte-l pe cât îţi stă în putinţă pe cel ce are nevoie de milă, şi să nu te întorci de la cel ce vrea să împrumute de la tine (Matei 5, 42). Şi dacă vei găsi un lucru pierdut să-l păstrezi pentru stăpânul lui, chiar dacă aceasta arată duşmănie faţă de tine (Ieşirea 23, 4-5), căci astfel îl vei împăca şi pe el, şi vei birui răul cu binele (Romani 12, 21), precum îţi porunceşte Hristos" (op. cit., p. 438). Răsplata celor care păzesc Noul Decalog Cu privire la răsplătirea veşnică a celor care păzesc cu grijă poruncile Domnului în general, nu doar cele care sunt cuprinse în acest Nou Decalog, Sfântul Grigorie Palama precizează: "Păzind cu toată puterea toate acestea şi vieţuind în ele, vei depune în sufletul tău comoara evlaviei, vei bineplăcea lui Dumnezeu şi ţi se va face binele de către Dumnezeu şi de către cei şce vieţuiescţ după Dumnezeu şi vei ajunge moştenitor al bunătăţilor veşnice, cărora fie să ne învrednicim toţi cu harul şi cu iubirea de oameni a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos" (op. cit., pp. 438-439). Sunt patru aspecte care alcătuiesc răsplata celor care păzesc poruncile de viaţă făcătoare ale Domnului. Primul dintre ele constă în dobândirea virtuţilor, enunţată aici prin termenul de comoară a evlaviei de Sfântul Grigorie Palama. Astfel, ajungem la cel de-al doilea beneficiu care rezidă în faptul că devenim plăcuţi în faţa lui Dumnezeu, cu alte cuvinte, dobândim asemănarea cu El. În al treilea rând, primim binefacerile lui Dumnezeu şi ale celor care Îi slujesc, integrându-ne în comunitatea iubitoare a Bisericii. Darurile vin la cei care dăruiesc mai mult, deoarece, aşa cum a spus Domnul, "mai fericit este a da decât a lua" (Fapte 20, 35). Ultima fericire adusă de păzirea poruncilor Domnului este moştenirea vieţii şi a bunătăţilor veşnice. O fericire spre care tindem toţi şi care, sperăm, va fi dată tuturor în cele din urmă...