Conflictul din Ucraina, „un război pe termen lung”

La sfârșitul săptămânii trecute, publicul ieșean a putut audia conferința „Bătălia pentru Ucraina. Cauzele, desfășurarea și posibilele conse­cințe ale agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei”, susținută de profesorul Armand Goșu, la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) „Grigore T. Popa”. O prelegere-eveniment, care a invitat la o incursiune în istoria recentă, pentru a urmări modul în care a evoluat gândirea lui Putin și s-a remodelat arhitectura regimului său din 2004 (Revoluția Portocalie) și până la decizia de a ataca Ucraina. Manifestarea se înscrie în seria inițiată de universitatea ieșeană sub genericul „Conferințele UMF”. În același cadru a avut loc și lansarea ultimelor două volume semnate de Armand Goșu - „Rusia, o ecuație complicată” și „Între Na­poleon și Alexandru I. Contextul interna­țional al anexării Basarabiei”, prezentate de istoricii ieșeni Dorin Dobrincu și Florea Ioncioaia.

Cu un doctorat în Istoria Rusiei și o teză de doctorat pe tema politicii externe a Imperiului Rus, susținută la Moscova, în 1998, bun cunoscător al limbii ruse și atent observator al dinamicii societății și politicii ruse din ultimii 30 de ani, istoricul și universitarul Armand Goșu este printre puținii specialiști români cu o competență dovedită în a înțelege și a putea explica spațiul ex-sovietic. Conferința pe care a susținut-o la Iași a fost, din acest punct de vedere, nu doar un bun prilej pentru a înțelege situația actuală și felul în care Putin privește spre fostele zone sovietice de influență, ci și o ocazie de a afla cum pot fi traduse acțiunile lui Putin, modul său de a gândi, arhitectura regimului său politic, dar și cauzele din interiorul Rusiei, în ceea ce privește bătălia pentru Ucraina.

„Putin a dezlănțuit acest război și din rațiuni de politică internă, pentru a-și consolida regimul. Războiul din Ucraina e, dacă vreți, o extindere a războiului intern din Rusia care n-a izbucnit în 2011-2012. Atunci, după două mandate ale sale și încă un mandat al lui Medvedev, Putin a anunțat că a decis să se întoarcă la Kremlin. Acesta este momentul-cheie în a înțelege natura regimului lui Putin. El nu a putut propune alt proiect de politică internă și externă decât refacerea unității fostului spațiu sovietic, sub denumirea de Uniunea Eurasiatică, în care Ucraina ar fi trebuit să joace un rol determinant”, a explicat Armand Goșu.

Începutul celui de-al treilea mandat de președinte al lui Putin coincide, în opinia profesorului Goșu, cu începutul declinului Rusiei și instalarea regimului autoritar. Acesta va func­ționa manipulând populația și sprijinindu-se pe sondaje de opinie pe care le „livrează, din care se alimentează”, dar ale căror rezultate nu pot fi verificate, pentru că nu sunt realizate de institute independente. Iar punctul culminant, în care „Putin se reinventează și reușește să stârnească un entuziasm popular”, este cel al anexării Crimeii, în 2014.

Conferențiarul a identificat și cea mai mare problemă politică a Rusiei - transferul de putere. Momentele când acest tip de transfer se produce sunt cele în care „se scurtcircuitează sistemul”. În Rusia au loc fie la moartea unui lider, fie printr-o lovitură de stat. Un astfel de moment a fost anul 2018, când Putin, disperat, „și-a pregătit transferul de putere” (schimbarea legislației, astfel încât să poată candida din nou la preșe­dinție, n.r.).

„Pentru Kremlin realitatea e un fel de plastilină”

Dar bătălia pentru Ucraina are, în societatea rusă, și „cauze culturale profunde”, după cum a apreciat Armand Goșu, subliniind că obsesia lui Putin de a „aduna pământurile rusești” se explică prin dorința lui de a se regăsi în galeria marilor fondatori ai Imperiului Rus. Cum, de asemenea, are și cauze de securitate, cea mai vehiculată fiind teoria conform căreia Rusia este nemulțu­mită de împărțirea raporturilor de putere după Războiul Rece. „La baza acestei teorii stă un raport al unei conferințe a serviciului de spionaj rusesc, care spune că Rusia e dezamăgită că lumea are un singur pol de putere, SUA, și că trebuie să aibă cinci poli de putere. Unul dintre acești poli trebuie să fie Rusia, iar atuul Rusiei este controlul asupra fostelor țări sovietice”, a explicat istoricul.

„Revoluțiile colorate”, sintagmă generică prin care Armand Goșu a desemnat schimbările de regim din fostele țări sovietice (Georgia - 2003, Ucraina - 2004), au fost percepute complet paradoxal de regimul lui Putin. „În analiza pe care o facem pe Rusia, mai puțin contează realitatea, cât contează ceea ce Putin înțelege c-ar fi realitatea. Pentru Kremlin, realitatea-i un fel de plastilină; poți să faci ce vrei din ea. Pentru Putin, Revoluția din Georgia a fost o lovitură de stat pusă în operă de CIA. Iar Revoluția din Ucraina a fost un șoc pentru Putin”, a apreciat profesorul Goșu. El a mai adăugat că bătălia pentru Ucraina este, în percepția lui Putin, o chestiune de securitate pentru țară și o chestiune de securitate pentru el personal, sugerând că toate acțiunile Kremlinului au drept fir roșu obsesia președintelui rus „că America îi pregătește sfârșitul”.

În ceea ce priveşte desfășurarea războiului din Ucraina, istoricul a vorbit despre cele două etape, „ambele eșuate”, prima începută în 24 februarie, ținta fiind Kiev, iar cea de-a doua în aprilie, când au fost retrase trupele din jurul Kievului și masate în zona estului, pentru a ocupa regiunile Donețk și Luhansk. Legat de posibilele consecințe ale agresiunii Rusiei, Armand Goșu intuiește un război de lungă durată în Ucraina, care nu se va sfârși în anul 2022. Iar la scara viitorului deceniu, lumea occidentală actuală se va reconfigura. „În Europa Centrală se va forma, cel mai probabil, un bloc slav, cu Ucraina și Belarus, plus statele baltice, alături de liderul puternic Polonia, care a dovedit viziune istorică. Acest bloc va schimba dramatic echilibrul și în Uniunea Europeană, care nu va mai rămâne la fel. Iar NATO, dacă alianța între lumea anglo-saxonă - Canada, Marea Britanie, Statele Unite și Polonia se consolidează, își va pierde din relevanță”.