Conflictul și răbdarea

Autenticitatea apoftegmelor Părinților deșer­tului se poate citi chiar în caracterul problemelor cotidiene cu care se confruntă asceții și firescul soluțiilor pe care le oferă. Acesta este cazul avvei Pavel meș­terul, care locuia împreună cu fratele său Timotei, la Sketis. „De multe ori izbucnea cearta între dânșii. Într-o zi, avva Pavel zice: Cât o s-o mai ținem așa? Avva Timotei răspunde: Fii bun, când eu mă reped la tine, rabdă-mă și tu când te repezi la mine, te rabd eu. Și făcând așa au trăit liniștiți tot restul zilelor lor”.

Problema domestică cu care se confruntă este una destul de comună. Conflictele sunt inevitabile în orice comunitate. În cadrul oricărei asocieri de oameni, apar mai devreme sau mai târziu fricțiuni și neînțelegeri, care pot degenera în certuri violente și obositoare. Toate acestea corodează relațiile, sapă la temelia lor și, mai devreme sau mai târziu, le vor distruge. În plus, în orice conflict de acest tip, nimeni nu este absolut pur și cu totul nevinovat. Asta nu înseamnă că responsabilitatea conflictului este egal distribuită între parti­cipanți, ci doar că fiecare contribuie în felul său. Uneori aportul poate să însemne și faptul de a reacționa inadecvat la sensibilitatea celuilalt, amplificând în felul acesta conflictul.

Dacă responsabilitatea este inegal distribuită, la fel stau lucrurile și cu posibilitățile de aplanare a conflictului. În orice înfruntare dintre oameni, în orice ceartă furia este hrănită din ambele părți, până când, dacă nu intervine vreun miracol care să o oprească, ajunge la cote de-a dreptul nebunești. De aceea avva Timotei propune o soluție ascetică, care îl implică tocmai pe cel mai puțin responsabil pentru conflict, dar, culmea, cel care are cele mai mari șanse să îl facă să se oprească. Iar asta se întâmplă pentru că are mintea limpede și nu este înfășurată de furie. Tocmai de aceea propune răbdarea ca soluție de dezamorsare a războiului casnic. Iar răbdarea de care vorbește Timotei ar trebui pusă în lucrare alternativ, de către toți cei implicați. Aceasta este calea directă către liniște.

Soluția monahului poartă în ea ecourile filosofiei stoice, care se regăsesc și azi în psihologia cognitivă. Indirect, avva Timotei zice că nu poți controla ce vine din afară peste tine, dar poți să îți controlezi propriile reacții la ceea ce se întâmplă. Și, în felul acesta, controlând cum reacționezi, poți dezamorsa conflictele și, treptat, poți schimba întreaga lume în jurul rău, amplificând, pas cu pas, pacea.