Copilul regăsit
Nu de puţine ori ne surprindem atraşi de plăcerea jocului de-a altcineva: ne lăsăm seduşi de forţa Măştii, până când ajungem să ne luăm rolul drept sâmbure de autentic şi obişnuinţa drept nu a doua, ci prima natură, nemaiştiind ce suntem cu adevărat. Un mic Dorian Gray - pe cât de subtil, pe atât de eficace - e de găsit prin vreun cotlon de suflet la fiecare dintre noi, în unele etape ale vieţii, cel puţin. Nu e nimic neobişnuit să ne construim o Persona care să ne susţină integrarea socială, nefirescul apare doar când în afară de ceea ce afişăm nu mai credem în nimic şi ne reducem viaţa la un statut sau altul.
O femeie e salvată de primejdiile mari ale automistificării în timpul ce i se dă pentru a se pregăti să devină mamă. Pentru că, aşa cum argumentează specialişti în studiul maternităţii, sarcina se caracterizează printr-o anume transparenţă psihică. Pe fondul fragilităţii şi al vulnerabilităţii pe care aşteptarea unui copil le instalează în viaţa viitoarei mame, survine o scădere a rezistenţelor, a barierelor din calea reprezentărilor legate de propria copilărie. Mama în devenire recunoaşte, cu alte cuvinte, că a fost copil şi că e copilul părinţilor ei, şi, deşi poate suna banal, acest lucru e plin de sens, căpătând conotaţii diferite de la persoană la persoană, dependent de istoria relaţiilor sale familiale, dar nu atât de genograma reală, cât mai ales de scenariile sau poveştile trăite (legat de figurile parentale semnificative, de prezenţa sau absenţa acestora, de felul mai mult sau mai puţin reuşit în care cineva a ştiut să fie mamă, tată, dar şi bunic, bunică).
Este acesta, aşadar, un timp în care femeia regăseşte copilul din ea însăşi. Ceea ce nu înseamnă a cădea într-o ruminare fără rost a gândurilor şi imaginilor legate de primii ani de viaţă, nici a aluneca într-un infantilism ce s-ar potrivi ca nuca-n perete cu perspectiva aducerii pe lume a unui copil, ci a recupera amintiri şi mai ales stări afective îngropate sub mormanul de sarcini noi de îndeplinit apărute pe măsura dezvoltării.
E un timp binecuvântat, pentru că, redobândind accesul la această latură a sufletului său, viitoarea mamă are posibilitatea să înţeleagă, să resemnifice şi astfel să integreze experienţe pe care le-a trăit într-un timp ce i-a condiţionat devenirea. Într-un anume sens, nu copilul care ai fost îl reîntâlneşti, ci pe acela pe care-l porţi în tine dintotdeauna.
Copilul regăsit ajută astfel o viitoare mamă să înţeleagă cât din ce este le datorează părinţilor sau chiar bunicilor şi cum ea, la rândul ei, va înrâuri structurarea personalităţii fiului său sau a fiicei sale. Aşa se repară şi ce mai e posibil de reparat într-o relaţie cu propria mamă, care, dintr-odată, e reconsiderată ca persoană, secundar din punctul de vedere al direcţiilor în care-şi va fi având eşecurile ei, şi în primul rând în perspectiva a ceea ce a reuşit să facă: să crească un copil, ceea ce nu e puţin lucru.
Copilul regăsit face posibil ca viaţa să fie privită cu recunoştinţă şi cu un plus de largheţe şi maleabilitate. Nu atât pantofiorii roşii de lac cu baretă pe care ţi-i cumpărau părinţii de Paşte sunt lucrul asupra căruia stăruieşti cu luare-aminte, cât grija părinţilor pentru a-ţi face simţită, la nivelul înţelegerii tale de atunci, necesitatea reînnoirii, a primenirii fiinţei la ceasul Sărbătorii... nu atât parfumul locurilor pe care ţi le arătau părinţii îţi mângâie sufletul, cât grija acelora de a te orienta să descoperi din frumuseţile creaţiei.
Copilul regăsit îţi dă posibilitatea să redevii, pentru o vreme măcar, o fiinţă deschisă. Atât în raport cu sine (îţi accepţi mai uşor adevăratele mobiluri, intenţii, speranţe), cât şi în raport cu semenii: mai laşi din când în când jos defensele, surâzi cu mai multă înţelegere, te simţi mai aproape de cei din jur. Priveşti cumva lumea cu alţi ochi, e ca atunci când te întorci acasă după o ploaie de vară şi totul ţi se dezvăluie mai curat, în culori mai vii.
"Copilul regăsit ajută astfel o viitoare mamă să înţeleagă cât din ce este le datorează părinţilor sau chiar bunicilor şi cum ea, la rândul ei, va înrâuri structurarea personalităţii fiului său sau a fiicei sale."