Credinţa creştină
Prin credinţa creştină înţelegem totalitatea adevărurilor revelate de Dumnezeu şi mărturisite de Biserică. Pentru Sfântul Apostol Pavel „credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute“ (Evrei 11, 1). „Iar prin ea înţelegem că s-au întemeiat veacurile prin cuvântul lui Dumnezeu, de s-au făcut din nimic cele ce se văd” (Evrei 11, 3). Astfel, de la Sfântul Pavel înţelegem că prin credinţă descoperim cele pe care în mod raţional nu le poate cuprinde mintea noastră. Fără credinţă nu putem fi creştini, deoarece „dreptul din credinţă va fi viu” (Evrei 10, 38). Prin credinţă suntem vii pentru că Hristos ne-a dăruit viaţa veşnică prin Jertfa şi Învierea Sa, iar noi cei care credem în El ca Fiul lui Dumnezeu ştim din Evanghelia Sa că „aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis (Ioan 17, 3)”. Cunoscându-L pe Hristos, ajungem, prin credinţă, să-L cunoaştem şi pe Tatăl care L-a trimis să ne mântuiască: „Părinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis” (Ioan 17, 25). De aceea, noi cei care credem în Iisus Hristos dobândim viaţă veşnică: „Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce crede în Mine are viaţă veşnică” (Ioan 6, 47).
Fără credinţă nu putem să ajungem la mântuire („Fără credinţă, dar, nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că Se face răsplătitor celor care Îl caută” - Evrei 11, 6), deoarece ea este primul pas pe drumul dobândirii vieţii veşnice pentru că „cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi” (Marcu 16, 16). De aici vedem că prin credinţă putem dobândi mântuirea pe care a adus-o lumii Mântuitorul nostru Iisus Hristos, iar după cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui” (Romani 10, 9).
Pentru a crede creştinul nu are nevoie numai de un act cognitiv, ci mai ales de o trăire intensă, manifestată printr-o viaţă curată, după cum ne spune Sfântul Grigorie Teologul: „Nu este în puterea oricui să cugete despre Dumnezeu, fiindcă aceasta pot să o facă numai cei care s-au cercetat cu de-amănuntul, care şi-au curăţit sufletul şi trupul sau care cel puţin se silesc să se cureţe”.
Credinţa noastră se vădeşte prin faptele noastre după cuvântul Sfântului Iacov: „credinţa fără de fapte moartă este” (Iacov 2, 26); deoarece „credinţa este lucrătoare prin iubire“ (Galateni 5, 6), după cum spune Sfântul Pavel. Pentru a crede avem nevoie de iubire, fără ea nu putem să urmăm lui Hristos care a spus: „Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am iubit şi Eu pe voi; rămâneţi întru iubirea Mea” (Ioan 15, 9). Rămânând în iubirea Lui, mărturisim că noi credem că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu (Marcu 1, 1), „Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume” (Ioan 1, 9) şi Care „S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (Ioan 1, 14).