Credinţa în Hristos - pregustare a vieţii veşnice
În Duminica a 2-a după Paşti, a Sfântului Apostol Toma, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învăţătură în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reşedinţa Patriarhală. Întâistătătorul Bisericii noastre a evidenţiat semnificaţiile spirituale ce se desprind din pericopa evanghelică citită ieri, arătând că prin credinţa în Hristos omul poate pregusta bucuria din Împărăţia cerurilor, credinţa fiind izvor de viaţă veşnică.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că scopul scrierii Evangheliei de la Ioan, cap. 20, versetele de la 19 la 31, este acela de a întări credinţa în Hristos şi de a-i chema pe oameni la mântuire, la viaţă veşnică. De asemenea, Preafericirea Sa a subliniat faptul că Mântuitorul Iisus Hristos, voind să-l vindece pe Toma de îndoială, pe un ton de mustrare, i-a arătat acestuia realitatea sau adevărul Învierii Sale din morţi, printr-o dovadă palpabilă, fizică, de atingere a Trupului Său înviat din morţi. „Îndată ce Sfântul Apostol Toma a atins cu degetul lui semnele cuielor din mâinile lui Iisus şi cu mâna lui semnul lăsat de suliţa care I-a străpuns coasta Sa, el nu a zis: Cred că ai înviat din morţi, ci a exclamat: «Domnul meu şi Dumnezeul meu!» (Ioan 20, 28). Astfel, Toma a mărturisit că Domnul Iisus Hristos este Domnul vieţii şi Dumnezeu adevărat. Deci, Sfântul Apostol Toma nu a mărturisit doar Învierea lui Hristos, ci şi dumnezeirea Sa. Toma s-a atins de trupul văzut al lui Hristos şi L-a mărturisit pe Fiul lui Dumnezeu Cel nevăzut prezent în trupul Său omenesc înviat; a atins trupul limitat şi a mărturisit pe Dumnezeu Cel nelimitat; a atins trupul lui Hristos zămislit de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi a mărturisit pe Dumnezeu Creatorul Cel necreat. A atins coasta omului Iisus Cel răstignit şi înviat şi a mărturisit pe Dumnezeu-Omul, Care a biruit moartea şi a dăruit omenirii viaţă veşnică”, a explicat Preafericirea Sa.
În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat că Domnul Iisus Hristos îi fericeşte pe cei credincioşi, adică pe aceia care au capacitatea spirituală de a cunoaşte realităţile nevăzute, de a vedea prezenţa lui Dumnezeu dincolo de vederea fizică, prin simţuri. „Deoarece Dumnezeu este nemărginit şi netrecător, El nu poate fi văzut cu ochii trupeşti, limitaţi. Însă sufletul omului luminat de credinţă poate vedea sau cunoaşte prezenţa lui Dumnezeu mai presus de vederea fizică sau de cunoaşterea prin simţuri”, a arătat Părintele Patriarh. Preafericirea Sa a mai arătat că Evanghelia citită nu se referă doar la credinţa şi mărturisirea lui Toma, ci se referă la toţi cei care vor crede în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. „Rodul credinţei lor în Hristos este viaţa veşnică. Prin urmare, când mărturisim credinţa în Iisus Hristos şi în Învierea Lui, noi arătăm că dorim să avem viaţă veşnică. Credem în Iisus Hristos Cel înviat pentru că vrem să trăim veşnic în iubirea Lui, în lumina şi bucuria Preasfintei Treimi (…). Aşadar, credinţa nu este o simplă convingere intelectuală, de ordin filosofic sau cultural, ci ea este o legătură vie a omului credincios cu Dumnezeu Cel viu, iubitorul de oameni, Creatorul şi Mântuitorul lumii. Credinţa cultivată prin rugăciune devine o pregustare spirituală a bucuriei din Împărăţia cerurilor. Credinţa este o pregustare a darurilor promise de Dumnezeu şi dorite de oameni, precum şi o vedere spirituală a unor realităţi nevăzute cu ochii trupeşti. Toate Sfintele Taine ale Bisericii sunt pregustare a bucuriei din Împărăţia cerurilor, bucurie din bucuria lui Hristos Cel înviat din morţi”, a evidenţiat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
La final, Patriarhul României a spus că în Duminica Tomii noi aducem mulţumire lui Dumnezeu mai ales pentru darul credinţei, un dar care trebuie cultivat pe tot parcursul vieţii. „Noi credem că Hristos-Domnul a înviat, mai întâi pentru că Sfinţii Apostoli care ne-au propovăduit Evanghelia lui Hristos au văzut cu ochii lor trupeşti pe Hristos Cel răstignit şi înviat, iar apoi, simţim şi noi, prin har, adevărul Învierii Sale şi prezenţa Sa în viaţa noastră. La început credinţa vine din ascultarea cuvântului Evangheliei, iar apoi ea se confirmă şi se luminează prin bucuria prezenţei lui Hristos Cel înviat în sufletul celui care crede în El. Aici vedem legătura tainică dintre citirea Evangheliei ca binevestire a adevărului credinţei şi răspunsul nostru ca mărturisire de credinţă. Mai întâi ascultăm Sfânta Evanghelie şi apoi mărturisim Crezul. Iar după ce mărturisim în Crez dumnezeirea lui Hristos Cel răstignit şi înviat, ne împărtăşim cu El în Sfânta Euharistie“, a explicat Preafericirea Sa.