Creştere alarmantă a cazurilor de autism

Un articol de: Otilia Bălinișteanu - 23 Iunie 2007

▲ Ultimele statistici arată o creştere îngrijorătoare a numărului de copii care suferă de sindromul hiperchinetic cu deficienţă de atenţie sau autism, situaţie înregistrată nu numai în România, ci la nivel mondial ▲

Astfel, dacă în urmă cu câţiva ani se înregistrau astfel de afecţiuni la 6-8% dintre copii, în prezent valorile au crescut la 17%. Specialiştii în psihiatrie apreciază că un lucru foarte important în cazul acestor boli este ca părinţii să-şi cunoască bine copiii. „La nivelul şcolilor trebuie să existe un psihiatru care să evalueze copiii şi care să aibă o pregătire specială pentru depistarea eventualelor boli psihice. În prezent există un psiholog în şcoli, care se preocupă mai mult de orientarea profesională a copiilor şi nu de depistarea eventualelor afecţiuni psihice“, a declarat prof. dr. Mircea Tiberiu, preşedintele Societăţii Naţionale de Psihiatrie pentru Copii şi Adolescenţi din România. Acesta a mai subliniat importanţa diagnosticării deficitului de atenţie şi a autismului în perioada de vârstă 0-3 ani, pentru că mai târziu copiii pot deveni alcoolici sau delincvenţi. Potrivit aspecialiştilor, în fiecare şcoală şi grădiniţă din România ar trebui să existe o echipă alcătuită din asistent medical, psiholog şi medicul şcolar, care să se poată ocupa de sănătatea copiilor, în întregime. În prezent, în grădiniţe există 60 de psihologi, iar în viitor se are în vedere înfiinţarea a 45 de centre de sănătate mintală, care să pregătească părinţii, astfel încât aceştia să-şi dea seama care ar putea fi eventualele afecţiuni psihice ale copiilor. La nivelul Uniunii Europene, doar unul din zece copii beneficiază de servicii de asistenţă psihică. Primele semnele ale deficitului de atenţie sunt starea de absenţă manifestată faţă de persoanele din jur, faptul că un copil nu poate privi ochi în ochi, nu răspunde la expresia „bau-bau“, faptul că nu se poate concentra. Toate aceste semne se pot evidenţia în intervalul 1-3 ani. Factorii de risc care pot duce la astfel de afecţiuni sunt poluarea, naşterea prematură, consumul de alimente care conţin substanţe nocive în timpul sarcinii. De asemenea, o altă cauză este reprezentată de factorii care alterarează echilibrul la nivelul membranei, stresul din timpul sarcinii. Prof. dr. Mircea Tiberiu a subliniat că tot ceea ce se obţine, din punctul de vedere al educaţiei, în intervalul 0-3 ani, rămâne neschimbat toată viaţa.