Creştinii, tot mai discriminaţi

Creştinii au devenit grupul religios cel mai persecutat din lume. Intoleranţa şi discriminarea sunt tot mai mari. Datele demonstrează acest lucru: dintr-o sută de persoane care îşi pierd viaţa din cauza religiei, 75 sunt creştine. Recrudescenţa persecuţiilor anticreştine i-a făcut pe unii să vorbească de un "război împotriva creştinilor".

Anul 2010 a fost marcat "de persecuţie, de discriminare, de îngrozitoare acte de violenţă şi de intoleranţă religioasă". Este suficient să ne amintim de violenţele şi discriminările împotriva creştinilor în diferite ţări din Orientul Mijlociu, precum atacurile din biserici sau plasarea de bombe aproape de casele creştinilor în Irak pentru a-i constrânge să plece. Ultimul din şirul de violenţe a fost masacrul care a zguduit Alexandria Egiptului în noaptea de Anul Nou. Este vorba de gravul atentat împotriva comunităţii creştine copte ortodoxe la ieşirea credincioşilor de la Sfânta Liturghie. Numărul morţilor este de cel puţin 23, dar se pare, din păcate, că cifra va creşte deoarece unii dintre cei peste 40 de răniţi sunt în stare foarte gravă. Discriminările şi violenţele se verifică nu numai în ţările din Africa, din Asia şi din Orientul Mijlociu, în care ne-am obişnuit cu persecuţiile, ci şi în Europa. Creştinii întâlnesc dificultăţi, ostilităţi şi prejudecăţi crescânde: de la excluderea lor din viaţa publică până la agresarea lor. Nu este întâmplător, de exemplu, că sunt ţări în Europa în care rareori în mass-media sunt promovate ştiri pozitive cu privire la Biserică şi la slujitorii ei. La finalul anului trecut (10 decembrie 2010), o organizaţie neguvernamentală din Austria (Observatory on Intolerance and Discrimination Against Christians in Europe) a publicat un raport de 40 de pagini despre intoleranţa şi discriminările la care sunt supuşi creştinii în ţările europene. Raportul, care acoperă perioada anilor 2005-2010, oferă o amplă şi amănunţită serie de exemple de intoleranţă faţă de creştini în Europa: acte de vandalism faţă de biserici şi simboluri religioase, manifestări de ură şi de ofense împotriva persoanelor. De exemplu, în luna septembrie 2010, mai mulţi lucrători pro-viaţă, care desfăşurau activităţi paşnice în faţa unei clinici pentru avorturi din Viena, au fost agresaţi; în luna iunie 2010, un preot catolic, în vârstă de 78 de ani, a fost bătut şi abandonat în stare gravă, în Fulda (Germania); în aceeaşi lună, episcopul catolic Luigi Padovese a fost asasinat în Turcia; în februarie 2010, o biserică romano-catolică din Viena a fost incendiată; în octombrie 2010, Jandarmeria Naţională Franceză a prezentat un raport din care reiese că, în ultimii cinci ani, cele mai multe acte de profanare au vizat cimitirele şi locurile de închinare ale creştinilor; Elzabieta Radziszewska, ministru polonez al egalităţii, a fost exclusă din juriul UE pentru acordarea premiilor pentru jurnalism (cu tema "Împreună împotriva discriminării"), după ce s-a exprimat împotriva angajării homosexualilor ca profesori în şcoli; un post creştin de televiziune, din Spania, a fost amendat de autorităţi cu 100.000 de euro, în iulie 2010, pentru că a difuzat o serie de clipuri în favoarea familiei şi opuse stilului de viaţă homosexual; în luna mai 2010, Dale McAlpine, un predicator din Marea Britanie, a fost arestat pentru că a predicat pe stradă că homosexualitatea este un păcat. Sunt doar câteva dintre cazurile menţionate în raport. În Occident - notează Benedict al XVI-lea în mesajul pentru Ziua Mondială a Păcii (1 ianuarie 2011) - există "forme mai silenţioase şi sofisticate de prejudecăţi şi de opoziţie faţă de credincioşi", care "se exprimă uneori prin renegarea istoriei şi a simbolurilor religioase în care se oglindesc identitatea şi cultura majorităţii cetăţenilor". Este vorba de forme care alimentează adeseori ura, prejudecata şi marginalizarea credincioşilor în dezbaterea publică, astfel contrazicând pluralismul şi laicitatea instituţiilor pe care ar vrea să le apere. Asemenea discriminări l-au făcut pe Benedict al XVI-lea să folosească pentru prima dată termenul de creştino-fobie. În discursul către Curia Romană ţinut în ziua de 20 decembrie 2010 pentru tradiţionalul schimb al urărilor de Crăciun, papa a subliniat că toate acestea trebuie "să fie un puternic strigăt adresat tuturor persoanelor cu responsabilitate politică sau religioasă, pentru a opri creştino-fobia; pentru a se ridica să apere pe cei refugiaţi şi pe cei suferinzi şi să revitalizeze spiritul reconcilierii".