Ctitori de şcoli

În faţa Universităţii din Bucureşti, unde este astăzi statuia lui Mihai Viteazul, a funcţionat, între anii 1679-1791, la Mănăstirea „Sfântul Sava“, Academia de la Bucureşti. Chiliile Sfântului Sava, unde se predau lecţiile, erau situate pe locul pe care este situată astăzi Universitatea. În 1791, Academia a fost mutată la Biserica Domniţa Bălaşa. Acolo a funcţionat până în 1803, când a fost mutată iar, la Biserica Măgureanu, unde a rămas până în 1821 - anul desfiinţării.

Cel care a dorit foarte mult înfiinţarea acestei academii este considerat cel mai erudit om pe care l-a avut Ţara Românească înainte de secolul al XIX-lea. Este vorba despre Stolnicul Constantin Cantacuzino, care a insistat pe lângă fratele său, domnitorul Şerban Cantacuzino, pentru înfiinţarea înaltei şcoli. Nefiind şcoli în Ţările Române până pe vremea aceea, fiii de boieri care doreau să aibă multă ştiinţă de carte învăţau la Universităţile din Cracovia, Constantinopol sau Padova. În ţară, învăţau carte cu călugării sau cu diecii (scriitorii de la cancelariile domneşti). De exemplu, se ştie despre un călugăr, pe nume Teodosie Barbovski, care era profesor al lui Ştefan, fiul domnitorului Petru Şchiopul (1574-1577, 1578-1579, 1582-1591), care îi preda acestuia Psaltirea şi Socoteli de cronologie a anilor trecuţi de la facerea lumii şi alte date capitale. Stolnicul Constantin Cantacuzino era el însuşi şcolit la Padova, pe atunci, considerat centrul învăţământului laic. Aici a luat lecţii de italiană şi latină, de logică, filosofie şi fizică. A luat, de asemenea, lecţii de geometrie de la profesorul veronez Valeriano Bonvicino, de la care a învăţat elementele lui Euclid. Stolnicul a adus din Italia lucrările lui Homer, Aristotel, Titus Livius, Marţial, Terentius, Horatius, Vergilius etc. Unele din aceste cărţi au ajuns mai târziu în Biblioteca Colegiului Naţional „Sfântul Sava“. Biblioteca acestui colegiu devine, în 1864, biblioteca centrală a Statului. Din 1901, a trecut apoi la Academia Română. În 1716, turcii i-au tăiat capul Stolnicului şi fiului său, Ştefan Cantacuzino, domnitor după Brâncoveanu (1716-1718). Revenind la Academia de la Bucureşti, înfiinţată la stăruinţele acestui erudit stolnic, ştim că limba de predare era limba greacă. Obiectele de studiu erau: istoria, geografia, retorica şi politica, filosofia şi teologia, limbile latină, franceză, literatura elină. Ulterior, s-au adăugat cursuri de matematică şi fizică, ce erau cunoscute sub numele de „epistemuri“ sau „epistimii“ şi erau predate în ultimii trei ani de studiu. Din matematică se predau: aritmetica practică şi raţională, algebra, teoria şi practica logaritmilor, trigonometria plană şi sferică, astronomia şi aplicaţiile matematice în arta militară (artilerie). Un alt domnitor care a avut în vedere Academia a fost Ipsilanti, care scria despre preocupările sale, într-un hrisov: „Văzând această ţară lipsită de învăţături, de ştiinţe şi de arte, care luminează şi folosesc pe popor, am înfiinţat şcoli rânduindu-le lefi profesorilor şi dând ajutor şi îndestulare şcolarilor“. Ipsilanti asigura, din banii vistieriei, plata anuală a profesorilor, burse şi internat pentru cei ce urmau academia. Între 1776 şi 1779 a făcut o clădire nouă pentru academie. Cinste domnitorilor ctitori de şcoli şi care se preocupă de instruirea poporului! Un alt domnitor, ctitor de şcoală, înainte de Ipsilanti, a fost domnitorul Moldovei Despot Vodă (1561-1563), care a înfiinţat, în 1563, la Cotnari, Schola Latina, care a avut gradul de colegiu, şi nu de academie. Iohannes Sommerus, biograful lui Despot, în elegia a X-a din cele 15 elegii intitulate De clade Moldavia, scrie, lăudând înalta operă de ctitorie a şcolii: „Iar tineretul instruit, pe care tu îl întreţii cu oarecare cheltuieli, îţi va face numele strălucit.“ La Schola Latină au fost predate şi noţiuni ştiinţifice. În istoria matematicii, are un rol important pentru faptul că este prima şcoală din Ţările Române în care se predă această ştiinţă. Ca în Apus, în ceea ce priveşte aritmetica, au fost predate cifrele romane, numărarea, adunarea şi scăderea. Înmulţirea şi împărţirea au fost predate în şcoli începând cu secolul al XVII-lea, ca şi în Apus. Chiar Despot, înainte de fi domn al Moldovei, se pare că a fost, pentru scurt timp, profesor de matematici la Rostok (Germania). Atât în Moldova, cât şi în Muntenia, în afara Academiilor, existau şi alte şcoli. De exemplu, şcoala de dieci de la Biserica „Sfântul Gheorghe“ - Vechi, sau şcolile preoţeşti de pe lângă diverse biserici. În august 1818. era gata de deschidere şcoala lui Gheorghe Lazăr. În faimoasa Înştiinţare de toată cinstea, vrednică tinerime, Lazăr spune: „Vremea trece iute, nu se mai întoarce şi ne fură anii vieţii în sineşi, noi rămânem tot lipsiţi şi neciopliţi, pentru aceea grăbiţi-vă nu întârziaţi a vă arăta şi a vă trece la condica şcolii...“