Cum ne vindecăm de lene?
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia V, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, p. 68
„Că dușmanul nostru, adică vicleanul diavol, când vede că am strâns bogăția duhovnicească, se înnebunește, scrâșnește din dinți și stă nespus de atent ca să găsească prilej potrivit să ne ia ceva din cele puse înăuntrul sufletului nostru. Și nu-i alt prilej potrivit pentru el decât numai trândăvia noastră. De aceea se cuvine să fim necontenit treji ca să oprim atacurile lui. Dacă diavolul vede că suntem treji și cu multă luare aminte de noi înșine, după un atac sau două își dă seama că încearcă zadarnic și pleacă rușinat, cunoscând că nu va avea nici un câștig, pentru că paza noastră e mare.”
Sfântul Vasile cel Mare, Regulile mici, Î. 37, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 18, p. 332
„Întrebarea 37: În ce chip ar putea să devină râvnitor cel care este lenevos în împlinirea poruncilor?
Răspuns: Fiind deplin încredințat de prezența Stăpânului Dumnezeu, Care pe toate le vede și de amenințarea care se întoarce împotriva celui leneș și de nădejdea marii răsplătiri de la Domnul, care s-a făgăduit prin Pavel Apostolul, că fiecare (om) își va lua plata după osteneala sa (I Corinteni 3, 8). Trebuie însă să fie încredințat despre toate celelalte care sunt relatate în Scriptură, cu scopul ca să provoace zel fiecărui (om), adică răbdare spre slava lui Dumnezeu.”
(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)