Cum să ne păstrăm pacea interioară

Potrivit statisticilor, românii se situează pe primul loc într‑un clasament al țărilor europene privind stresul la locul de muncă. Grija de a nu‑și pierde job‑ul, teama de a fi admonestați verbal de superiori sau intimidați de colegi determină apariția prematură a diverselor boli provocate de stres: sub pragul vârstei de 30 de ani.

La un nivel mai general, susține psihoterapeutul Irvin Yalom, sunt patru cauze majore, specific umane, ale stresului: caracterul inevitabil al morții, responsabilitatea care decurge chiar din libertatea sa, izolarea existențială și absența sensului resimțit în propria viață.

Una dintre modalitățile practice folosite în psihoterapie, provenită din filosofia stoică, presupune să conștientizăm care sunt acele lucruri pe care le putem controla deplin sau parțial și care dintre realități sunt total independente de voința noastră. Epictet scria: „Țin de noi părerea, impulsurile, dorința, aversiunea, tot ceea ce reprezintă propria activitate. Sunt în afara voinței noastre trupul, faima, forța de conducător, tot ceea ce nu constituie treburi specifice nouă”.

Merită să ne investim energia doar în acele activități care depind de noi. De pildă, dacă cineva își va fixa ca scop să iasă pe primul loc la un concurs, în caz de eșec, va resimți dezamăgire sau frustrare. Dar dacă nu își va propune un scop exterior, ci unul interior, își va păstra liniștea sufletească: ne putem propune doar să ne prezentăm cât mai bine pregătiți la acel examen.

Acest procedeu de adaptare a dorințelor la scopuri ce pot fi atinse ne poate fi foarte util în viață: adesea ne risipim liniștea lăuntrică alergând după himere - prestigiul, acumularea nesfârșită de bunuri materiale, postura de lider incontestabil.

În tradiția noastră creștină găsim multe mijloace prin care putem dobândi pacea interioară. Starețul Tadei de la Vitovnița spunea: „Gândurile noastre rele fac rău și tulbură pacea în univers. Vedeți voi înșivă cum în familie făurim înțelegere sau facem dezbinare, după cum ne sunt gândurile și dorințele. Dacă stăpânul casei este copleșit de griji, gânduri sau vreo greutate, prin aceste gânduri el pricinuiește tulburare nu numai lui, ci și întregii familii. Toți cei ai casei sunt mâhniți, nu au pace, nici mângâiere. Tot binele și tot răul izvorăsc din gânduri, căci suntem un «aparat cugetător». Avem înrâurire chiar și asupra lumii plantelor, întrucât și lumea plantelor are un sistem nervos. Toate așteaptă pace, mângâiere și dragoste.”

Starețul Tadei ne învață să nu ne risipim pacea sufletească încercând, prin propriile puteri, să ne rezolvăm probleme existențiale, ci să ne lăsăm în voia Domnului: „Trebuie să ne predăm Domnului, toate ale noastre să I le încredințăm, căci El este prezent pretutindeni. Domnul vrea de la noi să fim liniștiți și în pace, fără vreun gând. Așadar, inima să fie în liniștire”. Pacea interioară se păstrează cultivând starea de smerenie: „El vrea să avem o însușire dumnezeiască, smerenia. Oriunde domnește smerenia, fie în familie, fie în societate, se răspândește pace și bucurie”.

Sfântul Porfirie Bairaktaris atrăgea atenția asupra impactului gândurilor asupra realității: „Omul are asemenea puteri, încât poate răspândi în jurul său binele sau răul. Trebuie să vedem întru bunătate fiecare lucru. Nimic rău să nu gândim despre ceilalți. Chiar și o privire, chiar și un suspin lucrează asupra semenilor noștri. Până și cea mai mică răzvrătire face rău. Să avem în sufletul nostru sfințenie și iubire, pe acestea să le răspândim la rându‑ne”.

Pentru a ne păstra pacea lăuntrică trebuie să fim atenți la gândurile care ne animă, dar mai trebuie să facem ceva: să ne simplificăm viața. Societatea noastră, bazată pe consum, excelează în crearea de nevoi artificiale. Nevoi de care nu avem atâta nevoie. Trebuie să eliminăm din viața noastră tot ce este de prisos, de la bunuri de consum până la relații toxice. Sfântul Paisie Aghioritul le spunea pelerinilor: „Strig mereu: simplificați‑vă viața și stresul va fugi!”