Cum se face ţăranul român rentier agricol

▲ Ţăranii pot solicita de la Stat o sumă de bani suplimentară sub forma unei rente viagere dacă îşi vând sau arendează suprafeţele de teren ▲ Potrivit legislaţiei, de renta viageră se poate beneficia o singură dată pe an şi doar de către persoanele care au în proprietate terenuri agricole şi au vârsta de peste 62 de ani ▲

Cei care îşi vor înstrăina definitiv terenurile agricole unor exploataţii agricole vor primi anual o rentă în valoare de 100 de euro pentru un hectar, iar persoanele care dau în arendă un hectar de teren vor primi suma de 50 de euro. Potrivit MAPDR, plăţile se fac într-o singură tranşă în primul trimestru al anului imediat următor încheierii tranzacţiei. Solicitantul rentei viagere nu trebuie să aibă în proprietate mai mult de 10 hectare şi trebuie să pună la dispoziţia unei exploataţii agricole sau a unei ferme întreaga suprafaţă de teren deţinută, în cazul în care i se solicită acest lucru. O altă condiţie care trebuie îndeplinită este aceea ca proprietarul să asigure instituţia în drept că nu va păstra pentru sine o suprafaţă mai mare de 0,5 hectare de pământ, care va fi folosită doar pentru autoconsum. Normele de aplicare a Legii rentei viagere precizează că „terenurile care pot fi înstrăinate sau arendate sunt cele dobândite anterior anului 1989, sau după 1989, prin aplicarea Legii 18/1991 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii 1/2000, cu modificările ulterioare, şi care nu au fost înstrăinate prin acte între vii după 1990“. Îşi pot vinde sau arenda terenul şi persoanele care au devenit proprietari pe teren ca urmare a dobândirii unei moşteniri, cu condiţia să prezinte certificatul de moştenitor. Orice persoană care îndeplineşte condiţiile se poate prezenta la Oficiul judeţean de rentă viageră în raza căruia este arondat, oficiu care funcţionează în cadrul Agenţiei Domeniilor Statului (ADS). Dosarul solicitantului trebuie să cuprindă o copie a buletinului de identitate şi o copie a actului de vânzare-cumpărare sau a contractului de arendă. La acestea se anexează o declaraţie pe propria răspundere precum că, după vânzare sau arendă, proprietarul nu va mai deţine în folosinţă decât o suprafaţă de 0,5 hectare. Spre deosebire de cota unică de lapte, care poate fi lăsată moştenire în cazul decesului proprietarului, renta viageră nu se supune unor norme asemănătoare. Potrivit normelor legale, renta viageră agricolă este personală, netransmisibilă şi încetează la data decesului rentierului agricol. În cazul arendării, renta viageră agricolă încetează în termen de 30 de zile de la data încetării contractului de arendă în situaţia în care, în acest interval, rentierul agricol nu face dovada încheierii unui nou contract de arendă. Totuşi, în cazul proprietarilor căsătoriţi, care beneficiază de rentă pentru terenul aflat în bun comun, renta viageră se transmite soţului după moartea unuia dintre soţi, după ce acesta va împlini vârsta de 62 de ani. Soţul supravieţuitor va primi un nou carnet de rentă viageră. Legea rentei viagere a fost instituită în scopul concentrării suprafeţelor de terenuri agricole, astfel încât să existe posibilitatea înfiinţării unui număr cât mai mare de ferme şi exploataţii agricole care să lucreze pământul utilizând tehnologie modernă şi eficientă, produsele obţinute putând să concureze cu succes pe piaţa comună a UE.