Cum se tratează flegmonul periamigdalian

Flegmonul periamigdalian reprezintă o supuraţie acută a ţesutului care separă amigdala de peretele faringian şi apare cel mai frecvent după o amigdalită acută sau amigdalită cronică reacutizată.

O serie de factori generali contribuie la dezvoltarea acestei forme de infecţie: - oboseala, frigul (este mai frecvent primăvara şi toamna); - traumatisme locale, boli infecţioase (scarlatina, difteria). Printre cauzele locale favorizante, menţionăm: - prezenţa proceselor inflamatorii cronice la nivelul amigdalelor; - septicitatea buco-dentară: carii dentare, fistule alveolare, de asemenea, accidentele de erupţie ale măselei de minte pot produce supuraţii flegmonoase ale amigdalei; -infecţii de vecinătate (adenodite, rinite, sinuzite); -intervenţii chirurgicale la nivel rino-sinusal. Vom descrie, în continuare, simptomele flegmonului antero-superior, care este cel mai frecvent. Acesta debutează după o amigdalită acută tratată superficial, după o amigdalită cronică acutizată sau în cursul erupţiei unui molar de minte cu: - disfagie (durere în gât simţită atât în timpul înghiţirii, cât şi după), fiind foarte puternică, devenind sâcâitoare; - otalgie reflexă (durere în ureche); - adenopatie regională (infamaţia dureroasă a ganglionilor de la nivelul gâtului); - salivaţie abundentă; - refuzul alimentaţiei, modificarea vocii, halenă fetidă (miros putred din gură), stare generală modificată, cu febră, durere de cap, insomnie, trismus (imposibilitatea de a deschide gura sau efectuare acestui gest cu foarte multă greutate, din cauza spasmului muşchilor masticatori); - poziţia bolnavului este specifică din cauza acestor simptome (gât ţeapăn, cap aplecat, gura întredeschisă). Evoluţia este, în marea majoritate a cazurilor, favorabilă, sub un tratament corect efectuat. Sunt, însă, semnalate şi următoarele situaţii particulare: - deschiderea spontană a colecţiei de puroi ce înconjoară amigdala; - se resoarbe într-o parte şi se dezvoltă pe partea opusă; - vindecare foarte lentă, cu resorbţia completă după trei săptămâni; - apariţia complicaţiilor (extensia spre laringe, spre baza limbii, septicemia, hemoragia, meningita, abcesul cerebral). Se impune tratament de urgenţă Tratamentul este o urgenţă şi va fi efectuat într-un serviciu specializat ORL, constând în: - deschiderea chirurgicală a colecţiei purulente, favorizând eliminarea puroiului. Este bine ca înainte de acest gest să se efectueze o puncţie în punctul de bombare maximă a colecţiei şi efectuarea unui examen bacteriologic din puroiul extras şi a unei antibiograme; - antibioterapie masivă administrată injectabil (intramuscular sau pe venă); - antalgice, antipiretice (contra durerii şi febrei); -regim dietetic cu o alimentaţie uşoară, bazată pe lichide şi semisolide; - intervenţie chirurgicală de scoatere a amigdalelor după o lună de zile.