Cum trebuie să trăim în lumea aceasta?

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 328

 „Un pelerin grec, Constantin Caragea, ajungând la Mănăstirea Neamț, descrie astfel chipul plin de Duhul Sfânt al marelui stareț Paisie (de la Neamț):

- Pentru prima dată în viață am văzut cu ochii mei sfințenia întrupată și neprefăcută. Pe mine mă uimi fața lui luminoasă și palidă, fără pic de sânge, o barbă mare și albă, lucitoare ca argintul, și curățenia neobișnuită a hainelor sale și a chiliei. Vorbirea lui era blândă și cu totul sinceră. Mi se părea că este un om cu totul desprins de trup!

Ucenicul său, Platon, spunea următoarele despre Cuviosul Paisie:

- Era în el dragoste înfocată, cu care din tinerețile sale a iubit pe Domnul cu tot sufletul său. Că pe toți îi iubea, îi încălzea cu dragostea și râvna sa. Pentru fiecare simțea durere. Iar pe fiii săi duhovnicești îi îmbrățișa mai mult decât pe sufletul său. Pe tot omul ce venea la dânsul, pentru milă sufletească sau trupească, nu-l întorcea deșert. Niciodată nu se întrista asupra cuiva, măcar de l-ar fi supărat cu ceva.”

(Cuvinte ale sfinţilor români, Pr. Narcis Stupcanu)