Curtea neamurilor la Bucureşti

Constă în conferinţe, dezbateri şi dialoguri. A început în zilele de 24 şi 25 martie ale acestui an la Paris. A continuat la Quebec şi Chicago. Săptămâna viitoare va fi la Bucureşti, apoi va continua la Florenţa şi Roma. La jumătatea lunii noiembrie va fi la Tirana (Albania). "Curtea neamurilor", aşa se numeşte "iniţiativa de schimb, dialog şi acţiuni comune între cei care cred şi cei care nu cred".

În vechime, Curtea neamurilor era acel spaţiu al templului din Ierusalim în care se adunau nu numai cei din poporul ales, dar aveau acces toţi, indiferent de cultură, de limbă sau de orientare religioasă. Aici dialogau pe teme spirituale şi se rugau. De la acest loc de întâlnire se inspiră noua structură promovată de Consiliul Pontifical pentru Cultură de la Vatican (www.atriumgentium.org/www.ilcortiledeigentili.com). La Bucureşti, tema centrală va fi "Umanism şi spiritualitate". Noul umanism a secolului al XXI-lea lasă spaţiu pentru spiritualitate? Există un ateu spiritual? Sunt întrebări care vor sta în centrul atenţiei. Evenimentul va începe marţi, 11 octombrie (ora 18:00), la Ateneul Român, cu lansarea, în prezenţa autorului, a cărţii "Întrebări privitoare la credinţă. 150 de răspunsuri la întrebările celor care cred şi ale celor care nu cred" de card. Gianfranco Ravasi, apărută la Editura "Humanitas". Începând cu ora 19:00, card. Gianfranco Ravasi şi Horia-Roman Patapievici, preşedintele Institutului Cultural Român, vor purta un dialog pornind de la tema: "Întrebări esenţiale. Putem vorbi împreună despre Dumnezeu?". Intervenţia cardinalului se inspiră din Scrisoarea către Efeseni a Apostolului Pavel (2,14-16): "El a vrut să dărâme zidul de despărţire care îi separa". După cum informează site-ul Institutului Cultural Român (www.icr.ro), "tema centrală a dialogului este relaţia dintre viziunea umanistă (raţionalistă, laică) şi spiritualitatea izvorâtă din credinţă. Demersul porneşte de la premisa că respectul faţă de celălalt nu se reduce la acceptarea unui fapt, ci include dorinţa de a-i înţelege raţiunile, sensibilitatea, întrebările - de a-l lua în serios". Miercuri, 12 octombrie (de la ora 18:00), cardinalul va prezida împreună cu Andrei Pleşu, la sediul Colegiului Noua Europă, colocviul "Raţiunea şi antinomiile credinţei. Dialogul dintre cei ce cred şi cei ce nu cred", cu participarea mai multor personalităţi culturale din România: Vlad Alexandrescu, Alexander Baumgarten, Francisca Băltăceanu, Andrei Cornea, Michel Kubler, Anca Manolescu, Dan C. Mihăilescu. Evenimentul de la Bucureşti, organizat de Institutul Cultural Român, Filarmonica "George Enescu", Editura "Humanitas", Ambasada României pe lângă Sfântul Scaun şi Nunţiatura Apostolică din România, are loc în cadrul vizitei oficiale a card. Gianfranco Ravasi, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Cultură, la invitaţia Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional. În cadrul acestei vizite, în dimineaţa zilei de 11 octombrie, la sediul Universităţii Bucureşti, oaspetelui i se va conferi titlul de Doctor Honoris Causa. Născut în anul 1942, preot din 1966, fost prefect al Bibliotecii Ambroziene din Milano şi profesor de exegeză a Vechiului Testament la Facultatea de Teologie a Italiei de Nord, Gianfranco Ravasi a fost ales în anul 2007 arhiepiscop, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Cultură, al Comisiei pentru Bunurile Culturale ale Bisericii şi al Comisiei de Arheologie Sacră. În urma Consistoriului din noiembrie 2010, a devenit cardinal al Bisericii Catolice. Biblist, autor a numeroase cărţi, între care un comentariu la Psalmi în trei volume, la Iob, Cântarea Cântărilor, Qohelet, Eminenţa sa este cunoscut de asemenea pentru contribuţiile în mass-media. Este membru al Congregaţiei pentru Educaţia Catolică, al Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios şi al Consiliului Pontifical pentru Noua Evanghelizare. "Am gândit o activitate de frontieră: a asculta motivaţiile celorlalţi, a încerca să înţelegem argumentele lor. Comunităţii creştine nu trebuie să-i fie frică de diversitate", spunea cardinalul într-un interviu din luna martie despre Curtea neamurilor. În acest sens, îl citează pe Emil Cioran (1911-1995), care nu a încetat să-şi pună întrebări asupra credinţei. În pagini marcate de pesimism, continuă să fie atent la acel Dumnezeu despre care mărturiseşte că-i "spiona" toate mişcările. În "Lacrimi şi sfinţi" scrie: "Când asculţi pe Bach vezi cum se înfiripă Dumnezeu. Căci muzica lui este generatoare de divinitate. O viziune plastică a fiinţei divine ţi se desfăşoară în faţă şi creşte Dumnezeu sub ochii tăi. După un oratoriu, o cantată sau o pasiune, trebuie să existe Dumnezeu".