Cuvinte pentru un sacerdot centenar

În vizitele făcute la parohii întâlnești oameni și locuri, stări și situații diferite, frumuseți și lumini, ca și umbrele ce apar uneori. 

Bucuria întâlnirii unor oameni ai lui Dumnezeu este însă copleșitoare. Așa am simțit-o în urmă cu vreo două luni, când am vizitat cele două biserici din Siliștea Snagovului, localitate din Ilfovul de Nord ce se numea altădată Turbați.
Am întâlnit într-o căsuță din vremurile de altădată un preot care coborâse parcă dintr-o poveste cu oameni buni. L-am ascultat și m-au impresionat luciditatea, seninătatea și ținuta acestui sacerdot care pășește spre vârsta unui veac.
Am gândit atunci împreună cu părintele arhimandrit Veniamin Goreanu și părintele protopop Cristian Mihai Burcea să-l cinstim și am propus Preafericitului Părinte Patriarh Daniel să-i trimită un semn de binecuvântare patriarhală.
În Duminica a 14-a după Rusalii, 6 septembrie 2015, zi istorică pentru comuna Gruiu, prilejuită de sfințirea bisericii parohiale din satul Siliștea Snagovului, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel a fost organizat un moment aniversar în preajma împlinirii unui veac a părintelui Nicanor Lemne, un adevărat slujitor, purtător de lumină și mărturisitor al dreptei credințe întru Hristos - Domnul nostru.
Sărbătoritul s-a născut în județul Hotin din Basarabia la 27 decembrie 1915, într-o familie numeroasă, cu tradiție preoțească, sfinția sa fiind unul din cei zece frați ai familiei Lemne, dorind de mic să devină preot. Urcușul pe treptele învățăturii a fost încununat cu absolvirea Facultății de Teologie din Cernăuți în 1941, una dintre celebrele şcoli de teologie ale vremii, urmând ca un an mai târziu să se căsătorească cu tânăra Olga Dimitriu, care i-a fost cu adevărat sufletul pereche. A prețuit-o ca pe un dar al lui Dumnezeu și alături de ea părintele a dus jugul slujirii preoțești. În familie au dorit și realizat armonia și înțelegerea deplină, crescând în frică de Dumnezeu, cu atenție, pe cei doi băieți care fac cinste neamului lor.
A fost hirotonit preot în județul Bălți, într-o parohie din comuna Mihăileni, unde a slujit până în data de 25 martie 1944, când armata rusă a ocupat Basarabia. Din acel moment a început o perioadă grea pentru familia părintelui, care s-a retras în România, locuind câteva luni la Râmnicu Vâlcea, după care a fost numit preot la Parohia Turbați, astăzi Siliștea Snagovului din Protoieria Ilfov Nord.
Timpurile de tristă amintire în care comuniștii au încercat să-l urmărească și să-l intimideze, cutremurul din 1977, care a avariat grav zidurile și turlele bisericii în care slujea, nu au slăbit râvna celui care s-a ostenit și mai mult întru înfrumusețarea sfântului locaș, dar și a zidirii sufletești a enoriașilor.
Locuința părintelui a fost în trecut și a rămas până în prezent o oază de simplitate și naturalețe. E cu neputință să nu te simți bine pe prispa părintelui, lângă icoane și straturi de flori. E greu să nu observi că, la Siliștea Snagovului, între case mărețe și amenajări atrăgătoare, casa părintelui Nicanor e parte din frumusețile de altădată ale satului românesc. E un capăt de drum și un mic rai. O insulă de liniște și bună-cuviință românească. Aici este locul unde îl găsești mereu pe venerabilul duhovnic așteptând pe toți - rude, prieteni vechi sau ucenici, oameni dornici să se îndestuleze duhovnicește, întâlnindu-l.
În cimitirul Bisericii „Nașterea Maicii Domnului”, aproape de gospodăria familiei Lemne, se odihnește preoteasa Olga. La mormântul ei, lumânările nu se sting niciodată, iar florile nu se veștejesc. Are părintele grijă și vine chiar de la primele ceasuri ale dimineții și stă de vorbă în rugăciune cu cea care i-a fost prieten credincios, sfătuitor și ajutător desăvârșit.
Nici o altă sărbătoare de peste an nu-i aprinde mai aprig dorul de Basarabia părintelui Nicanor ca perioada sărbătorilor pascale, când oamenii se îmbrățișau în curtea bisericii și își spuneau unul altuia „Iartă-mă tu pe mine, că și eu te iert pe tine și pe amândoi ne iartă Dumnezeu!”.
Viața părintelui este caracterizată de smerenie, răbdare și lucrare neobosită, dedicându-se slujirii lui Dumnezeu și aproapelui. În trupul său firav, îmbrăcat în haină neagră, bate o inimă mare și bună pe care a unit-o în rugăciune cu mintea sa clară ca apa unui izvor de munte.
Sunt mulți cei care, povățuiți de părintele, mărturisesc faptul că învață de la el să prețuiască darul iertării și al împăcării și dobândesc starea de liniște și de armonie pe care o caută.
Unul dintre sfaturile cu care părintele îi întărește pe cei care vin la el este că „omul e călător pe acest pământ și abia după ce moare începe adevărata viață: viața veșnică. Aceasta pe care o trăim este una pregătitoare pentru cea care va urma și cum trăim aici așa o să trăim și dincolo. Totul este să ai milă de fratele tău și multă iubire. Dacă nu o ai, roagă-te lui Dumnezeu să ți-o dea. Fără iubire nu se poate ajunge în rai... și iubirea este asociată cu smerenia. Oamenii zilelor noastre trăiesc niște momente speciale. Acum ne putem ruga unul pentru altul. Numai asta ne poate salva. Rugați-vă din toată inima și Dumnezeu ne va da!”.
Despre moarte, părintele vorbește cu bucurie ca despre o naștere. Cu argumente atât de simple, care te fac să te întrebi: „De ce nu m-am gândit și eu la asta până acum?” Impresionează naturalețea cu care îmbrățișează acest moment al vieții pământești și, zâmbind, spune: „Eu mă rog la Tatăl ceresc: Doamne, ia-mă și acum. Sunt pregătit, trebuie să plec și eu odată, dar să mă ducă în rai, îi zic, dacă nu, să mă lase să mă pocăiesc. Nu poți merge cu forța, ci doar atunci când dorește Tatăl ceresc. Nu există teamă, totul e ca omul să-L aibă pe Hristos în inimă și să meargă la El.”
Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, părintele Nicanor a participat în ziua de 6 septembrie 2015 la cea de-a doua slujbă de sfințire a bisericii parohiale din Siliștea Snagovului, după ce la data de 10 noiembrie 1946 a semnat, ca tânăr preot slujitor, documentul de sfințire a aceluiași sfânt locaș. Timpul scurs între aceste două evenimente binecuvântate, de 70 de ani, fără unul, îl găsește pe părintele Nicanor în mijlocul aceleiași comunități, la fel de senin și cald, cu talanții primiți de la Dumnezeu înmulțiți însutit. Cine se mai poate lăuda cu astfel de statornicie?
Pentru îndelungata și pilduitoarea lucrare a părintelui Nicanor și ca o recunoaștere a contribuției părintelui la viața Bisericii, i-am conferit în semn de binecuvântare și prețuire din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel cea mai înaltă distincție a Bisericii Ortodoxe Române, Crucea Patriarhală pentru clerici.
Îi dorim părintelui Nicanor ajutor mult de la Dumnezeu, sănătate și pe mai departe bucuria slujirii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cum admirabil a împlinit-o întreaga sa viață.
„Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu (Tatăl) și părtășia Sfântului Duh să fie cu noi cu toți!” (II Cor. 13, 13).