Cuvioasa Pelaghia, stareţa de la Văratec

Provenea din familia preotului Vasile Amilcar din Humuleştii lui Ion Creangă şi poate că atmosfera religioasă în care creştea a determinat-o ca numai la vârsta de cinci ani, în 1890, să nu mai vrea să plece din Mănăstirea Văratec.

Micuţei Maria Amilcar îi plăcea mult să stea alături de maicile rugătoare din acest aşezământ nemţean, astfel că a urmat şcoala primară din jurul bisericii "Sfântul Ioan Botezătorul", apoi şcoala monahală unde a deprins rânduiala bisericească, psaltichia, dar şi slava veche. La vârsta de 18 ani a fost tunsă în monahism cu numele Pelaghia, apoi schivnicită de marele duhovnic Ioanichie Moroi de la Sihăstria. Mulţi ani a avut ascultarea de eclesiarhă, iar în 1942-1946 a fost chemată să le îndrume pe cele 500 de maici din acest aşezământ. Pentru viaţa ei exemplară şi buna conducere, din 1954 a fost din nou stareţă, până în 1972, când s-a retras în liniştea absolută a rugăciunii. În timpul stăreţiei sale, între 1968 şi 1969, Maica Pelaghia s-a ocupat de spălarea picturii bisericii mari şi a reuşit să păstreze comunitatea monahală în perioada prigonirii monahiilor de către autorităţile comuniste. În 1981, Cuvioasa Pelaghia a trecut la cele veşnice.