„Cuviosul Paisie, o părticică din bucuria Duhului Sfânt“

Un articol de: Raluca Brodner - 14 Noiembrie 2011

În baldachinul din pronaosul bisericii mănăstirii ştefaniene, oamenii vin şi se închină Sfântului Necunoscut de la Neamţ. "Nu putem confirma sau infirma dacă moaştele din biserica mare sunt ale Sfântul Paisie. Când Dumnezeu va rândui să fie iarăşi o minune, atunci se va descoperi dacă Sfântul Necunoscut de la Mănăstirea Neamţ este acelaşi cu Sfântul Paisie de la Mănăstirea Neamţ, care a trăit aici şi este recunoscut ca sfânt al mănăstirii", spune arhimandritul Benedict Sauciuc, stareţul mănăstirii unde astăzi este mare sărbătoare, fiind ziua Cuviosului Paisie.

Este ştiut, Cuviosul Paisie de la Neamţ a fost unul dintre cei mai mari stareţi pe care i-a avut monahismul nostru românesc. Care sunt însuşirile deosebite care îi conferă acest statut? Sfântul Paisie a trăit în secolul al XVIII-lea, fiind originar din Malorusia. S-a format, mai întâi, în Lavra Pecersca, apoi în Ţările Române. În anul 1746, a mers la Sfântul Munte Athos pentru ca, în anul 1750, să fie călugărit de Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului. Astfel, primind numele de Paisie, a adunat în jurul său foarte mulţi ucenici. Apropierea atâtor discipoli este o harismă a Sfântului Paisie, cu ajutorul căreia a dezvoltat un curent al vieţii spirituale isihaste, care a înflorit în secolul al XVIII-lea şi a durat până la jumătatea secolului al XX-lea. Curentul paisian s-a dezvoltat în Sfântul Munte, în Ţările Române, dar şi în întreaga Rusie. În plus, în timpul vieţii sale, Sfântul Paisie a avut legături cu 110 mănăstiri ortodoxe - lucru pe care nu oricine îl poate face, prin aceasta arătându-se nu numai forma de organizare monahală pe care a creat-o Sfântul Paisie, ci mai ales sfinţenia vieţii lui. Noi, călugării de la Mănăstirea Neamţ, avem această mare bucurie de a-l fi avut ca înaintaş pe marele Cuvios Paisie şi, chiar dacă a trăit în urmă cu două secole şi ceva, şi astăzi călugării care vin aici îl au ca model pe Sfântul Paisie. Acestora li se alătură călugării din întreaga zonă a Moldovei, ba chiar şi din Occident, deoarece sunt foarte multe mănăstiri închinate Sfântului Paisie în Europa, dar şi în America. La Mănăstirea Neamţ, curentul paisian a fost mai pregnant până la jumătatea secolului al XX-lea. În ultimii 30 de ani, a început să se vorbească tot mai mult despre Cuvios, odată cu trecerea sa în rândul sfinţilor, în anul 1988, de către Biserica Ortodoxă Rusă (când s-au împlinit 1.000 de ani de la încreştinarea ruşilor), Biserica Ortodoxă Română recunoscând această canonizare. Cum explicaţi dragostea ucenicilor şi prezenţa lor în număr foarte mare în preajma Sfântului Paisie, când acesta propăvăduia smerenia, viaţa ascetică, lipsirea de bunurile materiale? Sfântul Paisie a trăit într-o disciplină monahală exemplară. Cu ajutorul lui Dumnezeu, şi noi suntem continuatori ai acelor vieţuitori monahi. Avem încredere în Dumnezeu că ne va ajuta să luptăm pentru scopul vieţii noastre - dobândirea vieţii veşnice şi iertarea păcatelor pe care, cu voie sau fără voie, le facem. Sfântul Paisie nu a fost căutător de ucenici, ci ucenicii l-au căutat, au rămas cu el şi au învăţat de la el şi după moartea acestuia. Astfel, după trecerea la cele veşnice a Sfântului Paisie de la Neamţ, urmând exemplul vieţii lui, unii au ajuns ca să fie recunoscuţi de Biserică drept cuvioşi, iar alţii au fost trecuţi în rândul sfinţilor: Sfântul Ierarh Grigore Dascălul, Sfântul Cuvios Iosif de la Mănăstirea Văratic, Cuviosul Irinah Rosetti. Ajutorul sfinţilor Cum îi ajută Sfântul Paisie pe rugătorii aflaţi în necazuri? Personal, nu vreau să scot în evidenţă minunile pe care le fac sfinţii, ci folosul vieţii noastre spirituale de la aceşti sfinţi, care sunt rugători şi ocrotitori ai mănăstirii noastre. Tot aici putem vorbi de sfântul care s-a descoperit în chip minunat la Mănăstirea Neamţ, în anul 1986, la care vin foarte mulţi credincioşi să se închine. De mai bine de 25 de ani, de când s-a descoperit sfântul, vin foarte mulţi credincioşi, cu probleme dintre cele mai diverse. De la sfinţi primesc ajutor şi binecuvântare. Am fost martor la multe evenimente de acest fel. Era în anul 1990, când o persoană a luat o bucăţică de sfinte moaşte de la Sfântul Necunoscut, să o aibă acasă, poate din curiozitate, poate din evlavie. După trei luni le-a adus înapoi. Am fost martor când s-a întors şi i-a spus părintelui protosinghel Ghenadie Crudu (care era rânduit cu ascultarea la racla sfântului) că a făcut un păcat în urmă cu trei luni, luând o bucăţică de sfinte moaşte, şi cum că de atunci îi merge greu în casă, copiii îi plâng încontinuu, iar ei, părinţii, au coşmaruri noaptea, care îi înspăimântă foarte tare şi nu mai au linişte. De asemenea, vin la noi foarte mulţi oameni posedaţi de duhul rău. Aceşti oameni primesc vindecare după ce stau la Sfântul Maslu şi la rugăciune. Cât despre Sfântul Paisie, nu putem confirma sau infirma dacă moaştele din biserica mare sunt ale dânsului sau nu. Când Dumnezeu va rândui să fie iarăşi o minune, atunci se va descoperi dacă Sfântul Necunoscut de la Mănăstirea Neamţ este acelaşi cu Sfântul Cuvios Paisie de la Mănăstirea Neamţ, care a trăit aici şi este recunoscut ca sfânt al mănăstirii. În ultimul timp, foarte mulţi cuvioşi din Ucraina, Rusia şi Moldova de peste Prut vin aici să ceară binecuvântare de la Sfântul Paisie şi, dacă se poate, şi sfinte moaşte. Noi nu le putem oferi sfinte moaşte, pentru că ele trebuie să stea aici. Sfântul Paisie a fost aici, Sfântul Necunoscut a fost aici, iar cei care doresc binecuvântarea lor o pot primi, oriunde s-ar afla, pentru că sfinţii sunt pretutindeni şi ajută pe credincioşii care le cer ajutorul. Aţi amintit de disciplina monahală exemplară în care a trăit Sfântul Paisie, ale cărei norme se regăsesc în cuvintele sale de învăţătură. Cum arată, astăzi, viaţa monahală de la Mănăstirea Neamţ? Din vremea sfântului şi până astăzi viaţa monahală s-a mai schimbat. Totuşi, având învăţăturile Sfântului Paisie, pe cât posibil, putem să le urmăm. Vorbim de obşti monahale şi de o rânduială ascetică când sunt mai mulţi călugări. La ora actuală, la Mănăstirea Neamţ sunt 55 de călugări. Încercăm să îmbinăm viaţa spirituală şi ascultările din mănăstire cât mai bine. Un apostolat deosebit îl fac mănăstirile care primesc pelerini. Dacă noi putem să le oferim un cuvânt de folos oamenilor, o şedere de două, trei zile la mănăstire pentru a participa la slujbe, atunci, prin jertfa noastră, putem să-i cucerim pe cei care doresc să vină aici şi să le fim de folos. Cum va fi de hram, anul acesta? Pentru noi, Cuviosul Paisie de la Neamţ este părticică din bucuria Duhului Sfânt. Fiind un ascet, a trecut la cele veşnice în 15 noiembrie 1794, ceea ce ne dă un imbold pentru a ne pregăti pentru viaţa spirituală prin cele de trebuinţă, adică prin post, rugăciune, mărturisirea păcatelor, spovedanie, citirea cărţilor atât cele traduse de Sfântul Paisie, cât şi de Sfinţii Părinţi. La hramul Sfântului Paisie de la Neamţ (deşi avem hramul mare - "Înălţarea Domnului", şi al doilea - "Pogorârea Duhului Sfânt"), vin foarte mulţi cuvioşi părinţi şi credincioşi, stareţi din judeţ şi din întreaga Arhiepiscopie a Iaşului. De asemenea, în fiecare an, Înalt Preasfinţitul Mitropolit Teofan este prezent la această frumoasă sărbătoare. Anul acesta, avem bucuria să-i avem în mijlocul nostru şi pe Preacuviosul Părinte Arhimandrit Gavriil, împreună cu diaconul Vasile din Biserica Ortodoxă a Ucrainei.