De ce apar şi când trebuie extrase măselele de minte

Molarii (măselele) de minte apar cel mai târziu, în spatele ultimilor molari, în jurul vârstei de 17-25 de ani sau chiar mult mai târziu. Ca urmare a dezvoltării omului, a modificării masticaţiei şi a alimentaţiei moderne, maxilarele s-au micşorat şi nu mai permit apariţia tuturor celor patru molari de minte, ei rămân incluşi şi vor fi descoperiţi radiologic întâmplător. Astfel, există persoane care au doar unul, doi sau chiar nici un molar de minte erupt pe arcade.

În momentul erupţiei, aceşti molari pot produce un disconfort pacientului, care dispare după ce dintele a erupt complet, în comparaţie cu ceilalţi molari, la care erupţia se manifestă printr-o congestie uşoară a gingiei. Molarul de minte este poziţionat într-un spaţiu inaccesibil autocurăţirii şi, de aceea, orice simptom inflamator sau dureros necesită efectuarea unei radiografii, pentru a vedea poziţionarea acestuia. Numai după evaluare se va indica extracţia, chiar dacă molarul este parţial erupt. Atunci când molarul de minte nu are loc unde să erupă (din cauza micşorării maxilarului), pacientul va avea simptome bine definite, cum ar fi: dureri vii, pulsatile, iradiind în ureche sau tâmplă chiar, jenă la masticaţie şi la înghiţirea alimentelor, ganglionii submandibulari pot apărea măriţi în volum şi dureroşi, deschiderea gurii poate fi limitată şi starea generală alterată, cu febră, oboseală, agitaţie. În acest moment trebuie realizat consult stomatologic, pentru ca infecţia apărută să nu evolueze spre forme complicate. Există câteva situaţii în care se indică extracţia molarilor de minte: - când aceştia sunt parţial erupţi şi nu au spaţiu suficient sau în cazul în care generează durere şi disconfort; - când nu pot fi curăţaţi corect şi nu au o utilitate imediată; - dacă sunt cariaţi profund (molarii de minte se cariază mult mai repede şi mai profund decât ceilalţi molari); - dacă sunt dureroşi. Îngrijirea acestor dinţi trebuie făcută separat: de multe ori, erupţia nefiind completă, aceşti molari rămân mai mici decât ceilalţi dinţi de pe arcadă şi, astfel, autocurăţirea şi periajul acestora se face individual. Deseori, în timpul periajului, pacienţii nu ajung până la ultima măsea, cariindu-se destul de repede astfel. Dentistul are manoperele limitate în tratarea molarului de minte, din cauza poziţiei acestuia pe arcadă şi în cavitatea bucală implicit. Decizia de a realiza extracţia acestuia este, însă, limitată şi de statusul arcadei pacientului. Un molar de minte este foarte valoros într-o viitoare lucrare conjunctă (fixă), atunci când lipsesc molarii vecini. Molarul de minte poate fi şi total sau parţial inclus în os, (adică îngropat în osul maxilar), cu o poziţie orizontalizată (spre dintele vecin, pe care îl poate caria). Aceşti molari incluşi vor fi indicaţi pentru extracţie. O altă complicaţie apare atunci când, la erupţie, molarul nu poate străbate mucoasa de deasupra lui, iar pacientul are un real disconfort, cu pulsaţii locale şi cu puroi sub acea mucoasă. Medicul stomatolog va inciza (decupa) acea mucoasă şi va permite molarului să-şi urmeze erupţia pe arcadă. În general, extracţia molarului de minte se face la chirurgul oro-maxilo-facial, care are o pregătire specială pentru acest tip de extracţii, pentru că, cel mai adesea, este o extracţie extrem de dificilă.