Depresia şi divertismentul
Într-o zi la cabinetul unui celebru psihiatru din Paris s-a prezentat un om foarte bine îmbrăcat, elegant şi serios. Părea o persoană echilibrată, deci prezenţa sa în acel loc nu prea se justifica. După un scurt schimb de cuvinte între medic şi vizitatorul misterios, doctorul îşi dădu repede seama că cel care păşise în cabinet era adânc atins de melancolie şi cuprins de tristeţe şi deprimare.
Ce era de făcut? Pacientul nu avea nevoie de calmante sau de vreo procedură terapeutică să necesite medicamente. Omul nostru era un „suflet cu luminile stinse“. Trebuia să reînveţe să se bucure de viaţă, să scape de depresia ce-l apăsa teribil.
Aşa că medicul hotărî:
„Am să-ţi dau o reţetă pe care va trebui s-o urmezi cu multă rigurozitate. De astăzi înainte, mergi să vezi toate comediile lui Molière care se joacă acum la teatrul din oraş. Astfel vei râde din toata inima. Te vei face bine şi nu te vei mai îmbolnăvi niciodată.”
Omul în halat alb îşi frecă mâinile de bucurie la gândul că strategia lui va reuşi. Răspunsul pacientului l-a lăsat însă perplex: „Doctore, Molière sunt chiar eu”.
Da, renumitul maestru de satiră comică, dat lumii de Franţa secolului al XVII-lea, care-i făcea să râdă pe toţi, nu reuşise să scape sau să prevină deprimarea care-l devasta. Fenomenul se repetă şi azi, la scară mult mai largă. Aproape toate canalele de televiziune prezintă în perioada sărbătorilor, de dimineaţa până seara, emisiuni de divertisment, majoritatea de gust îndoielnic. Artişti consacraţi sau vedete apărute peste noapte îşi fac numărul, după care dispar în întunericul vieţii lor private. Ai crede că sunt fericiţi, dar numărul celor dintre ei care şi-au luat viaţa în ultimii doi ani în România nu ne dă deloc voie să credem că lucrurile erau prea bine în sufletele lor. Distracţia afişată pe ecran nu le-a stat în cale pentru a-i opri lângă familiile lor.
Să luăm aminte. De sărbători să ne primenim sufletele şi să ne gândim că nu glumiţele şi show-ul contează, ci credinţa şi nădejdea în Hristos, Cel coborât pe pământ din slava cerească. (Augustin Păunoiu)