Despre dreapta învăţătură
Sfântul Ioan Gură de Aur spune că predica sau cuvântul de învăţătură face mai multe minuni decât învierea unui mort. Învăţătura bună e mai mult decât a săvârşi minuni. Minunile ajută într-o oarecare măsură la mântuire, dar nu sunt absolut necesare ei. Absolut necesară este unirea omului cu Dumnezeu şi „dobândirea Duhului Sfânt“, cum spune Sfântul Serafim de Sarov. Nu trebuie confundat Duhul Sfânt cu harismele. Un om poate avea o harismă şi să facă minuni, dar dacă în viaţa de zi cu zi se ocupă cu lucruri neplăcute lui Dumnezeu, nu este un om al lui Dumnezeu. De exemplu, Sfinţii Apostoli au dus mai departe învăţătura Mântuitorului Hristos, aluatul cu care a plămădit lumea şi într-adevăr au săvârşit multe minuni. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că nu minunile i-au făcut pe Apostoli să fie minunaţi, ci dispreţul slavei omeneşti, râvna propovăduirii Evangheliei. Prin urmare, calitatea vieţii sale îl face pe om strălucit.
Sfântul Evanghelist Ioan spune că Sfântul Ioan Botezătorul nu a făcut nici o minune. Faptele care l-au făcut minunat au fost smerenia şi puterea propovăduirii voii lui Dumnezeu. Ce le cere Hristos ucenicilor Săi? Să facă minuni? Nu, ci: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât văzând faptele voastre cele bune să slăvească pe Tatăl vostru cel ceresc“. Ce i-a zis Hristos lui Petru? Du-te şi fă minuni? Nu. I-a spus: „Paşte oile Mele!“ Tânărul care a venit şi L-a întrebat: „Ce să fac să mă mântuiesc?“, a primit ca răspuns de la Mântuitorul: „Împlineşte poruncile şi vei fi desăvârşit“, şi mai mult: „Vinde averea ta, dă-o săracilor şi vino şi urmează-Mi Mie“.
Oamenii în ziua de azi doresc să vadă cât mai multe minuni. Sunt însă minuni false şi minuni adevărate. Cea mai mare minune este să fii „un om minunat“. Adică, să dispreţuieşti mândria şi toate lucrurile rele şi pierzătoare de suflet. De aceea, este bine ca învăţătura adevărată să fie legată întotdeauna de modestie şi simplitate, nelăsând la o parte însă demnitatea, cum zice Sfântul Apostol Pavel: „Să fim precum copiii la trup, dar înţelepţi la minte“. Mare lucru să fii „un om minunat“, dar şi mai mare decât acesta este să fii „un om minunat“ care să-i înveţe şi pe alţii să fie minunaţi. Aceasta a făcut şi Mântuitorul Hristos, aşa au făcut şi Sfinţii Apostoli, aşa trebuie să fie orice învăţătură şi orice act de cultură - să dea naştere la valori.
Învăţătura are un rol primordial atât în teologia creştină, cât şi în viaţa intelectuală şi morală. Sfântul Apostol Pavel spune că, mai întâi de toate, Hristos a rânduit în Biserică „mai întâi apostoli, apoi proroci şi apoi învăţătorii“. El Însuşi a fost considerat de către cei din jur Învăţător. În familie, părinţii sunt cei care trebuie să le acorde copiilor o învăţătură bună, educativă şi ancorată în voia lui Dumnezeu, căci aşa cum un sâmbure este pus în pământ şi în timp dă roade, tot aşa şi cuvântul pus în inima omului în timp dă roade. (Pr. Iulian Măicănescu)