Destinul bisericii româneşti de la Doboşeni, Covasna

În partea de nord-est a judeţului Covasna, la est de drumul ce duce de la Baraolt spre Vârghiş, în comuna Brăduţ, se află vechea aşezare românească Doboşeni. Istoria şi-a lăsat urme încă din vremea neoliticului şi a Epocii Bronzului, apoi din perioada dacică. Localitatea este atestată documentar la 1566, aproximativ din aceeaşi perioadă, fiind consemnate nume de români, precum Ioan Bărbat sau Ioan Românul, păstori de oi. Până în perioada interbelică, românii din Doboşeni aparţineau de parohia din Vârghiş. După Marea Unire, la iniţiativa preotului Ioan Popa şi cu sprijinul Mitropoliei din Sibiu, în mijlocul satului, ortodocşii din Doboşeni au reuşit ridicarea, între 1935 şi 1937, a unui lăcaş de cult propriu, în formă de cruce. Biserica a fost tencuită în interior, iar în exterior, vopsită în roşu, în toamna anului 1940 fiind pregătită pentru sfinţire. Însă românii din Doboşeni au fost nevoiţi să cunoască efectele Diktatului de la Viena. Ocupanţii horthyşti l-au expulzat pe preotul Ioan Popa, credincioşii români au fost obligaţi să treacă la religia reformată, iar biserica ortodoxă a fost devastată, acoperişul fiind demontat şi interiorul deposedat de toate bunurile. După revenirea administraţiei româneşti, lăcaşul a rămas în părăsire, deoarece românii rămăseseră la confesiunea protestantă. Abia după înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, la iniţiativa chiriarhului, biserica de la Doboşeni a fost curăţată de toate gunoaiele depozitate în decursul anilor şi de vegetaţia abundentă. Astfel, biserica a fost trecută în conservare, rămânând mărturie a Ortodoxiei şi românismului în această aşezare covăsneană.