Diagnostic şi tratament în infecţiile tractului urinar

Infecţia de tract urinar este o serioasă problemă de sănătate, ce afectează milioane de oameni în fiecare an, aceasta ocupând locul II ca frecvenţă, după infecţiile respiratorii. Infecţiile urinare sunt afecţiuni inflamatorii produse de diferite microorganisme, care ajung la nivelul aparatului urinar, unde se multiplică şi determină modificări în funcţionarea normală a rinichilor şi a căilor urinare.

Boala poate fi întâlnită la orice vârstă, dar frecvenţa este mai mare la tinerele femei, la bărbaţi un factor favorizant fiind afecţiunile prostatei. Alţi factori care contribuie la apariţia infecţiilor urinare sunt: malformaţiile tractului urinar, calculii urinari, sarcina, diabetul şi alte boli care determină scăderea imunităţii. În funcţie de localizarea la nivelul căilor urinare, putem întâlni: uretrite, cistite, nefrite sau pielonefrite. La nou-născut şi sugarul mic, manifestările sunt nespecifice, iar medicul pediatru suspectează infecţia urinară în următoarele situaţii: copii febrili, copii care nu cresc în greutate şi atunci când apar semne gastro-intestinale sau icter. La bătrâni, alterarea inexplicabilă a stării generale, tulburările digestive sau febra izolată pot fi semne de infecţie urinară. Manifestările clinice cele mai frecvent întâlnite, dar descrise de pacienţi cu diferite intensităţi, sunt reprezentate de: durerea lombară, febra, frisonul, însoţite de disurie (usturime la urinat), polakiurie (senzaţia de a merge foarte des la baie), urini tulburi, uneori cu sânge (hematurie). Urocultura cu antibiogramă este singurul examen care certifică originea bacteriană a infecţiei. Analiza de laborator este cu atât mai importantă la persoanele care au folosit în antecedente antibiotice, rezistenţa bacteriilor la acestea fiind o problemă din ce în ce mai des întâlnită. Ce implică un diagnostic corect? Pentru un diagnostic corect, pacientul trebuie informat asupra importanţei pe care o are recoltarea şi transportul către laborator al probei de urină. Recoltarea se face în recipiente sterile, după o igienă locală riguroasă. Proba recoltată trebuie să ajungă la laborator în maximum două ore, depăşirea acestui interval favorizând rezultatele fals pozitive. De asemenea, recoltarea urinei este bine să se facă înaintea administrării antibioticelor. Profilaxie şi tratament În cazul în care infecţia urinară acută nu este tratată cu antibioticul adecvat şi pe o perioadă de timp suficient de mare pentru a omorî complet bacteria care a determinat boala, aceasta se poate croniciza. Infecţia urinară cronică se manifestă sub forma unor episoade repetate, determinând disconfort pacientului. În afară de tratamentul medicamentos, un rol important în prevenire şi vindecare îl are cura de ceaiuri diuretice (2 litri pe zi), în perioadele acute sau intermitente, o săptămână lunar. Acestea determină micţionarea frecventă şi modificarea pH-ului urinar, care are ca scop reducerea multiplicării germenilor. Tratamentul balneoclimateric, la Călimăneşti şi Govora, este recomandat în cazul infecţiilor urinare recidivante. Alte măsuri indicate în prevenirea infecţiilor de tract urinar recidivante sunt: evitarea expunerii la frig şi umiditate, igiena genitală corectă, tratarea constipaţiei cronice şi asigurarea unui consum de lichide zilnic, adecvat.