Dicţionar medical

- schistocit: fragment de hematie. Se observă deseori în sângele periferic al bolnavilor cu anemie hemolitică;

- schistoglossia: malformaţie caracterizată prin limbă fisurată, bifidă; - schistoză: afecţiune pulmonară secundară inhalării prafului de ardezie. Boala se traduce printr-o gâfâială care se instalează treptat. Nu există un tratament specific, singurul lucru care rămâne de făcut fiind evitarea expunerii la acest risc. Sinonim: boala ardezerilor; - schizocarie: termen utilizat pentru desemnarea formelor de schizofrenie cu evoluţie gravă, spre dezagregare psihică rapidă; - schizofazie: confuzie verbală întâlnită, de obicei, în formele avansate de schizofrenie, caracterizată printr-o vorbire neinteligibilă, din cauza unei incoerenţe extreme şi a multiplelor neologisme, în contrast cu păstrarea relativă a înţelegerii şi a atitudiniilor comportamentale; - schizofrenie: psihoză caracterizată prin dezagregarea personalităţii şi prin pierderea contactului vital cu realitatea. Schizofrenia afectează, de cele mai multe ori, adolescentul sau adultul înaintea vârstei de 40-45 de ani. Cauzele acestei afecţiuni complexe rămân deosebit de controversate: perturbarea relaţiei mamă-copii, disfuncţie a circuitelor şi a mediatorilor cerebrali, predispoziţie constituţională (subiect mare şi fragil, caracter schizoid - introvertit, absent, repliat spre sine); - schizoid: personalitate caracterizată printr-un comportament bizar, autist şi detaşat din punct de vedere afectiv; - schizomanie: termen prin care s-a încercat izolarea unei psihoze caracterizate prin autism şi dezadaptare faţă de mediu, cauzată de factori toxiinfecţioşi şi psihogeni şi favorizată de o anumită constituţie; - schizont: nume dat, de obicei, parazitului malariei, în cursul ciclului său de multiplicare asexuată din interiorul hematiilor; - schizotocid: preparat folosit în malarie, care, prin distrugerea schizonţilor, duce la vindecarea clinică; - Schonlein-Henoch (sindrom al lui): afecţiune caracterizată printr-o atingere, de cele mai multe ori benignă, a vaselor mici (vascularită) şi prin manifestări cutanate, digestive şi articulare; - Schwannom: tumoră benignă a unui nerv legat de encefal. Cel mai frecvent afectat este nervul auditiv. Boala afectează subiecţii cu vârste cuprinse între 40 şi 60 de ani. Tumora se dezvoltă în conductul auditiv intern şi provoacă semne discrete: scăderea auzului în mod treptat şi de o singură parte (adesea pacientul nu-şi dă seama de această situaţie decât la telefon), zumzăituri în ureche, vertij. În al doilea rând, tumora creşte în cavitatea craniană. Subiectul se plânge de furnicături, de dureri la faţă şi de o paralizie a regiunii nervului facial (muşchii feţei). Diagnosticul se pune adesea pe baza imageriei prin rezonanţă magnetică (I.R.M.) si pe baza înregistrării răspunsului nervos la stimulările sonore. Tratamentul constă în îndepărtarea chirurgicală a tumorii.