Dicţionar medical

- remisiune: atenuare sau dispariţie temporară a simptomelor unei boli;

- renal: aparţine rinichilor; - Rendu Osler (boală a lui): boală ereditară caracterizată prin mici malformaţii vasculare diseminate. Boala debutează, în general, între 10 şi 20 de ani, prin sângerări repetate ale nasului şi ale gingiilor. După pubertate apar telangiectaziile, care predomină pe pielea feţei, pe spatele mâinilor şi pe mucoasele gurii, nasului şi faringelui. Evoluţia se face prin pusee, însoţite, uneori, de hemoragii repetate, responsabile de anemie prin carenţa în fier; - renină: enzimă secretată de o zonă a rinichiului situată în apropierea glomerulilor şi denumită aparat juxtaglomerular; - Ren (sindrom al lui): ansamblu de tulburări neurologice autistice, care afectează exclusiv copilul de sex feminin. Sindromul lui Ren este, probabil, de origine genetică. El este caracterizat prin apariţia, uneori brutală, spre vârsta de 8 până la 18 luni, a unui sindrom autistic (atitudine de repliere în sine), însoţit rapid de stereotipii manuale constante (repetarea aceloraşi gesturi, îndeosebi cel de a-şi freca mâinile); în continuare, survine regresia achiziţiilor psihomotorii. Spre vârsta de trei sau patru ani apar semnele epilepsiei; - resorbţie: dispariţie lentă a unui lichid, ţesut sau organ prin absorbţia lui treptată în ţesuturile vecine; - respiraţie: ansamblul funcţiilor care asigură schimburile de oxigen şi de dioxid de carbon între atmosferă şi celulele organismului. Plămânii sunt cei care permit globulelor roşii din sânge să recupereze oxigenul din aer. Respiraţia pulmonară se află sub controlul centrilor respiratori situaţi în creier: nu sunt necesare eforturi conştiente pentru a inspira şi expira aerul, în schimb, profunzimea şi ritmul respiraţiei pot fi modificate sub controlul voinţei. Respiraţia se desfăşoară în mai mulţi timpi. Oxigenul din aerul inspirat pătrunde în alveolele pulmonare (ventilaţie), apoi difuzează în vasele sangvine care le înconjoară (hematoză). Sângele, astfel îmbogăţit în oxigen, este transportat de la plămâni spre partea stângă a inimii şi apoi, prin marea circulaţie, spre diferitele ţesuturi ale organismului, unde furnizează oxigenul său celulelor. Atunci începe respiraţia celulară: celulele se servesc de oxigenul adus de sânge pentru a furniza prin oxidare energia necesară lor, dar mai produc şi deşeuri (dioxid de carbon, apă) care sunt, la rândul lor, eliminate în sânge. Acesta, prin vene, ajunge în cavităţile cardiace drepte, care îl propulsează spre plămâni, unde este debarasat de dioxidul de carbon în exces, care este eliminat prin expiraţie; - respiraţie siflantă: şuierătură respiratorie acută, întotdeauna pe aceeaşi tonalitate, perceptibilă la inspiraţie şi la expiraţie sau doar la inspiraţie. Este cauzată de o îngustare sau de o obstruare parţială şi localizată a căilor respiratorii (laringe, trahee, bronhii) de către o tumoră, un corp străin, o inflamaţie. Sinonim: wheezing, respiraţie şuierătoare.