Dicționar medical

- hipoglicemiant: substanţă capabilă să diminueze nivelul de glucoză din sânge (glicemie). Efectul hipoglicemiant este adesea un efect nedorit al unei substanţe (în principal, alcoolul). În schimb, medicamentele hipoglicemiante, ca insulina şi antidiabeticele orale, sunt utilizate pentru tratarea diabetului (boală în care glicemia este crescută);

- hipoglicemie: diminuare anormală şi importantă a glicemiei (nivelul glucozei sangvine) sub 2,4 milimoli, adică 0,45 grame la litru; - hipokaliemiant: substanţă capabilă să diminueze kaliemia (sau potasemia, adică nivelul de potasiu din sânge). Hipokaliemiantele servesc la tratarea hiperkaliemiilor (creşterea nivelului de potasiu din sânge). Sinonim: hipopotasemiant; - hipolipemiant: medicament capabil să micşoreze o hiperlipidemie (creşterea nivelului de lipide în sânge). Sinonime: hipocolesterolemiant, hipolipidemiant, normolipemiant; - hipomanie: stare de excitaţie trecătoare sau durabilă, care se manifestă printr-o hiperactivitate, printr-o stare de spirit exuberantă şi printr-o mulţime de cuvinte. Hipomania poate reprezenta o formă atenuată a fazei de mânie în psihoza maniaco-depresivă. Poate, de asemenea, să fie cauzată de unele intoxicaţii (alcool, psihostimulante, corticosteroizi); - hipoparatiroidie: afecţiune caracterizată printr-un deficit în parathormon (hormonul secretat de glandele paratiroide şi care creşte nivelul sangvin al calciului, favorizând absorbţia lui intestinală); - hipoplazie: dezvoltare insuficientă a unui ţesut sau a unui organ. Hipoplazia, adesea de origine congenitală, se traduce mai ales prin diminuarea greutăţii şi volumului unui organ, ca în cazul hipoplaziei renale, care poate afecta ambii rinichi. Sinonim: hipoplastie; - hiposemnal RMN: imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM sau RMN) este o tehnică neinvazivă, ce permite scanarea corpului uman prin introducerea sa în interiorul unui magnet. Tehnica IRM este o metodă imagistică ce nu foloseşte radiaţia X, ci proprietăţile protonilor de hidrogen din corpul omenesc, care este format în proporţie de peste 90% din apă; - hiposialie: diminuare a producerii de salivă; - hiposmie: diminuare a simţului olfactiv (mirosului); - hiposodat: cu un conţinut redus de sare; - hipotermie: scădere a temperaturii corpului sub 35°C. Se deosebesc hipotermiile moderate (de la 35 la 32°C), grave (de la 32 la 26°C) şi majore (sub 26°C). Hipotermia rezultă dintr-o prăbuşire a sistemelor fiziologice de luptă împotriva frigului la subiecţii fragili (copii, bătrâni care trăiesc în case prost încălzite) sau din expunerea prelungită la frig până la epuizarea mecanismelor de apărare (naufragiu, înec, subiecţi fără domiciliu iarna). Mai este întâlnită şi la persoanele intoxicate (barbiturice sau alcool), intoxicaţia inhibând mecanismul de apărare împotriva frigului. În timpul unei infecţii, o hipotermie poate uneori să se succeadă unei hipertermii acute sau chiar să o înlocuiască.