Dicţionar medical

- colică (colici): durere cu caracter violent, spasmodic, dată de afecţiuni ale organelor abdominale sau pelvine;

- colică renală: durerea este cauzată de migrarea unui calcul, care provoacă spasmul musculaturii căilor urinare. Criza debutează brusc, în urma unor zguduiri sau a unui efort. Durerea este, uneori, intolerabilă. Porneşte din regiunea lombară şi iradiază spre organele genitale şi faţa internă a coapsei; - colică abdominală: este, de obicei, consecinţa unei alimentaţii excesive, a unei inflamaţii a mucoasei intestinale, a unor substanţe toxice pe care le pot conţine alimentele, a unor alergii alimentare; - colică biliară: durere localizată în hipocondrul drept, cu originea la nivelul căilor biliare. Este determinată de contracţia dureroasă a veziculei biliare; - colina: vitamina H, numită colina sau biotina, este o vitamină hidrosolubilă care intervine în degradarea acizilor graşi, anumitor acizi aminaţi şi a glucozei. Este o vitamină care nu este distrusă la căldură sau umiditate, dar lumina, alcalinitatea şi oxigenul o afectează. Împiedică depunerea colesterolului pe pereţii arteriali şi contribuie la eliminarea substanţelor toxice şi a metaboliţilor inutili acumulaţi în organism, înlesneşte funcţiile ficatului (ajutând la eliminarea toxinelor din organism) şi ale vezicii biliare, facilitează folosirea corespunzătoare a grăsimilor şi a colesterolului de către organism; - colită: inflamaţie a intestinului gros cauzată de infecţii, paraziţi sau de unele substanţe toxice, care poate avea caracter acut sau cronic. Provoacă dureri abdominale însoţite adeseori de diaree sau constipaţie; - colobomă: malformaţie congenitală a ochiului, constând dintr-o fantă (fisură) care poate fi localizată la nivelul irisului, nervului optic şi/sau pleoapei superioare. Poate interesa şi faţa, întinzându-se vertical, de la buza superioară la pleoapa inferioară; - colon: porţiune finală a intestinului gros. - colostru: laptele secretat în ultimele luni de sarcină şi în primele 2-3 zile după naşterea copilului, care are o compoziţie diferită faţă de laptele matur, secretat după primele 3 zile de la naştere; - comă: stare de inconştienţă în care indivizii sunt în viaţă, procesele lor interne continuând să funcţioneze, însă nu sunt capabili să răspundă, în mod conştient, la mediul înconjurător. Uneori, pot să zâmbească, să-şi deschidă ochii şi chiar par să încerce să vorbească. Coma poate fi provocată de o ruptură a vaselor creierului, de diabet, de uremie sau de alte boli, precum scleroza multiplă; - comedon: colecţie de sebum sau keratină la nivelul canalelor glandelor sebacee. Sinonim: punct negru; - comoţie cerebrală: traumatism cranio-cerebral minor, cu pierderea de scurtă durată a cunoştinţei (secunde, minute) şi cu revenirea completă sau aproape completă după traumatism.