Dicționar teologic: aghiasmatar, ajun

 AGHIASMATAR

I. Carte de cult care cuprinde slujbele Sfintelor Taine și ierurgii. Aghiasmatarul este o prescurtare a Molitfelnicului, la început făcând parte din acesta, iar din 1950 a fost tipărit ca o carte aparte de cult. Cartea numită Aghiasmatar, fiind într-un format mai mic, este folosită curent de slujitori la săvârşirea slujbelor liturgice solicitate de credincioşi. Numele de Aghiasmatar provine de la faptul că, în vechile ediţii, cea dintâi slujbă tipărită în el era Slujba Aghiasmei mici, săvârşită adesea, în biserică sau la casele enoriaşilor.

II. Vasul de argint în care se păstrează în biserici Aghiasma mare și mică. Vas sub formă de căldărușă de aramă, folosit mai ales în Banat, în care se poartă Aghiasma mare cu care preoții stropesc casele credincioșilor, la soroacele îndătinate.

III. Construcție anexă bisericilor paleocreștine, în care se săvârșea și se păstra Aghiasma.

 AJUN (lat. adjunium)

Ziua dinaintea unui eveniment sau a unei sărbători bisericești (ex. ajunul nunții, ajunul Nașterii Domnului, al Bobotezei etc.). Fiecare dintre ajunurile sărbătorilor are reguli referitoare la hrana care se consumă, felurile postului care se ține și slujbele care se oficiază. Așa, de exemplu, în vechime, în ajunul Nașterii, Botezului, Paștilor și Rusaliilor, se botezau catehumenii; în ajunul Nașterii și Botezului Domnului se citesc Ceasurile împărătești.