Din poveste în poveste
La începutul acestei săptămâni, l-am sunat pe Dinu Săraru. Avea o voce stinsă. Ce faceți, maestre?, l-am întrebat. Nu prea bine, mi-a spus. Voiam să știu dacă l-ați cunoscut pe Ionel Teodoreanu, zic. L-am cunoscut, da, i se înviorează vocea dintr-odată. Stai să-ți povestesc cum. Și-mi povestește. După care zice:
Nu doar pe Teodoreanu, ci și pe prietenul său, Sadoveanu. Pe Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu, Tudor Vianu, Mihai Ralea, Zaharia Stancu, Marin Preda, Petru Dumitriu, Miron Radu Paraschivescu, Tudor Mușatescu. Maria Tănase, Cella Delavrancea. Am stat cu toți aceștia de vorbă.
Și Dinu Săraru îmi spune despre fiecare în parte câte o poveste. Trec, ascultându-l, din poveste în poveste, până ajung la Gabriel Garcia Marquez și la bătrânul Mihalkov, tatăl celor doi cineaști ruși celebri. Intru apoi în povestea Festivalului de Film de la Monte Carlo, din al cărui juriu a făcut parte. A fost chiar vicepreședintele acestuia. Festivalul era patronat de Grace Kelly, ce adusese de la Hollywood și pe fosta sa asistentă, care era o româncă, încredințându-i rolul de administrator al palatului princiar. Românca l-a luat sub patronajul ei pe românul din juriu, veghind din umbră să nu-i lipsească nimic în zilele petrecute la Monaco. Și având grijă să câștige și România un premiu. Ba încă unul foarte important.
Aproape ca-n O mie și una de nopți! Doar că povestea aceasta, ca toate poveștile istorisite de Dinu Săraru, e reală. S-a întâmplat cu adevărat. Ți-ar trebui, poate, chiar o mie și una de nopți, ca să-l asculți până la capăt pe fostul director al Teatrului Mic și al Teatrului Național din București vorbind despre marii slujitori ai scenei și ai ecranului care i-au intrat în casă. Câțiva, și în suflet, de unde n-au mai ieșit niciodată.
Dacă e să intri în lumea cărților pe care le-a scris, nu sunt de ajuns o mie și una de zile pentru a-i răsfoi toate întâmplările și personajele.
Ultimul țăran din Slătioara, cum îi place să-și spună, se mută din poveste în poveste cu o bucurie cum nu mai întâlnești azi la nimeni. Nici n-ai zice c-a împlinit zilele trecute 92 de ani! Ar avea nevoie de încă pe atât ca să termine tot ce are de povestit. Atunci când intră în poveste, Dinu Săraru întinerește.
Eu, unul, îi doresc, întocmai ca în poveste, tinerețe veșnică! Am avea cu toții de câștigat de pe urma tinereții sale. Până și cei care îi pun acestui om de poveste o droaie de păcate în spate. Și asta din pricina faptului că nu-i pot ierta faptele bune, care sunt mult mai multe decât păcatele.
La mulți ani, domnule Săraru! Duceți povestea mai departe!