„Doamne, intră şi la noi!“

Colind

Vasile Voiculescu În coliba întunecoasă Din carne şi os lucrată A intrat Hristos deodată, Nu făclie ce se stinge, Nu icoană ce se frânge, Ci El Însuşi, trup şi sânge Preschimbat pentru făptură Într-o scumpă picătură, Dulcea Cuminecatură. Coliba cum L-a primit S-a făcut cer strălucit, Cu bolta de mărgărit, Şi pe ea soare şi stele Cu luceferi printre ele. În mijloc tron luminos Şi pe el Domnul Hristos Care mult se bucura Duhul Sfânt Se alătura Şi acolo rămânea Şi acum şi pururea. Şi noi, Doamne, ne-am sculat Colibele am curăţat, Uşi, ferestre, toate-s noi. Doamne, intră şi la noi! Trup, tu dormi, Domnul te paşte! Suflete, scoli şi cunoaşte Luminos Prunc că Se naşte În pestera inimii, în palatul Treimii. Dară Pruncul cine mi-I? Mi-e Hristosul Dumnezeu Coborât în pieptul meu. Maica Sfântă-n braţe-L ţine, Duhul Sfânt cu drag L-alină, Îngeri cu raze se-nchină. Nu dorm, trupul meu îmi spune, Ci-ncleştat de grea minune Stau în mută rugăciune Să mai mişc nu se cuvine, Căci cu harul care vine, Raiul tot se află-n mine. Moş Crăciun Radu Gyr Într-o sanie uşoară, Tras de-o ciută de mărgean, Moş Crăciun din cer coboară, Ca în fiecare an. El o traistă poartă-n spate Şi-n ea, darnicul uncheaş, Duce daruri minunate Pentru dragii copilaşi. Trenuri, mingi, autobuze, Cârţi cu zâne şi pitici, El cu zâmbetul pe buze Le împarte celor mici Căci în fiecare casă Stă un brad cu jucării, Iar în jurul lui, voioasă, E o horă de copii. Şi, pe când din traista-i plină Moşu-mparte ce-a adus, Dintr-o iesle de lumină Le surâde chiar Iisus... Rugăciune Vasile Militaru Mărire Ţie, Doamne Sfinte, Că mi-ai dat viaţă - o comoară - Mi-ai dat lumină, mi-ai dat minte Şi toate câte mă-nconjoară. Să fiu mereu iubit de Tine Eu voi munci din răsputere, Mereu voi face numai bine Şi voi fi numai mângâiere. Voi înflori prin fapte bune Aşa cum înfloreşte mărul Şi-n toată vorba mea voi spune De-a pururi numai adevărul. Cu toţi copiii voi fi frate Şi nu voi şti ce este ura Spre clevetiri şi nedreptate Eu, Doamne, n-oi deschide gura. Flămândului s-astâmpăr chinul Voi frânge pâinea mea în două, Voi fi curat precum e crinul Scăldat în boabele de rouă. Cu milă inima-mi va bate Şi voi iubi cu milă sfântă Pe orişicare vietate Ce-n lumea asta nu cuvântă. Aşa mă leg, cu dor fierbinte, Să-mi fie fapta şi cuvântul Şi-aşa ajută-mi, Doamne Sfinte, Cum îmi voi ţine legământul. Răsună toaca... Octavian Goga Răsună toaca de utrină În pacea unei nopţi târzii Şi, rând pe rând, câte-un opaiţ S-aprinde-n mutele chilii... De glasul ei tresai pe pernă, Măicuţă, tu, cu chip frumos, Şi-alergi în grabă la altarul Mântuitorului Hristos... Te văd în colţul vechi de strană Cum stai supusă de răstrişti, Şi-atâta jale pare scrisă În ochii tăi curaţi şi trişti... Şi cum te-nchini în rugăciune, Eu mă gândesc înduioşat: Nemilostiva toacă-a nopţii Ce vis frumos ţi-a tulburat?... Întrupare Zorica Laţcu Din slava Ta cerească Te coboară, Spre Bethleemul sufletului meu Şi-n staulul smereniei, Fecioară, Intrând, să naşti pe unul Dumnezeu. Să-L înfăşori în cântece de slavă, Ca-n scutece subţiri de bumbăcel; Şi ca-ntr-o iesle plină de otavă, În pacea Duhului să-L culci pe El. Pleca-vor magii, soli din altă zare, Călăuziţi de focul alb de stea, S-aducă nou prinos de închinare, La staulul smereniei, Doamna mea. Ci eu voi pune-n mâna lor bătrână Tot aurul cuvântului isteţ; Voi făuri din versul meu, Stăpână, În jarul gândului comori de preţ. Căldura rugăciunilor de seară Va-nfierbânta cădelniţele reci: Tămâia magilor va arde iară, Cu fum de proslăvire până-n veci. Şi ca să fie plină dăruirea, Voi presăra în visteria lor, Cu boabele de smirnă grea, iubirea, Cea fără de prihană şi cu dor. Ştiu că nu-s vrednică, Fecioară, Să-ţi fiu în noapte acoperământ; Ci-n mila Ta din ceruri Te coboară, Să naşti în duhul meu pe unul Sfânt. De Crăciun Vasile Vasiliu E iarnă, Doamne, Te-aşteptăm din nou, Lumina Ta asupră-ne să cadă!.. Credinţei inimii Tu eşti ecou - Te aşteptăm în viscol şi zăpadă! Suflet şi trup am vrea să primenim: Decembrie ne-mbracă-n promoroacă!... Din Sfântul Duh, Maria-n Viflaim Naşte pe Fiu-n ieslea cea săracă!... Vin urători cu vechiul lor colind - Simţirea-mbracă iarăşi haină nouă; O stea pe cer! Şi stele-n brad se-aprind. Să ni-L vestească pe Iisus şi nouă! Şi în icoane viaţă Sfinţii prind Şi ochi şi inimi să ne scalde-n rouă! Scară la cer Marin Sorescu Un fir de păianjen Atârnă de tavan. Exact deasupra patului meu. În fiecare zi observ Cum se lasă tot mai jos. Mi se trimite şi Scară la cer - zic, Mi se aruncă de sus. Deşi am slăbit îngrozitor de mult, Sunt doar fantoma celui ce am fost, Mă gândesc că trupul meu Este totuşi prea greu Pentru scara asta delicată. - Suflete, ia-o tu înainte. Pâş! Pâş!