Doctorul Ioan Ladea, arestat de trei ori în comunism
Doctorul Ioan Ladea (1935-2001), cunoscut din memorialistica închisorilor comuniste drept cel mai tânăr deţinut politic de la Închisoarea Târgşor, avea în momentul arestării, în 1949, doar 13 ani. A fost anchetat într-un proces ce incrimina anticomuniştii, dar, negăsindu-i-se probe, l-au eliberat după câteva luni, scăpând astfel de reeducare.
Părinţii lui, sculptorul Romulus Ladea şi pictoriţa Lucia Ladea, l-au retras de la şcoală pentru a-l feri de alte neplăceri şi l-au dat la un liceu cu frecvenţă redusă.
S-a înscris apoi la Facultatea de Medicină din Cluj, dar în anul V a fost exmatriculat pentru „afinități reacționare prin care propaga netrăinicia regimului de democrație populară” şi un an mai târziu, în 1959, a fost arestat. Era acuzat că ar fi ajutat luptătorii anticomunişti din munţi. De data aceasta a fost anchetat, bătut bestial şi închis mai întâi la Văcăreşti, pe urmă la Aiud, vreme de trei ani. La Aiud a fost coleg de celulă cu Petre Ţuţea.
Aşa cum s-a întâmplat cu mulţi intelectuali, Ladea a considerat toată viaţa că, intrând atunci în închisoare, a intrat în cea mai înaltă academie morală.
După ieşirea din detenţie, în 1962, a urmat o şcoală tehnică medicală, pentru a se putea angaja ca asistent medical, iar trei ani mai târziu, profitând de acel început de dezgheţ politic, s-a reînscris la Medicină şi a încheiat studiile. În paralel, a studiat şi Matematica, urmând după aceea şi un curs de analişti programatori.
În 1977, când situația politică devenise din ce în ce mai apăsătoare, Ladea s-a alăturat mişcării de protest a lui Paul Goma, trimiţând o scrisoare care a fost citită la postul Europa Liberă. A urmat o nouă arestare, de data aceasta pentru „complot contra ordinii publice”. A fost eliberat după câteva săptămâni, dar a fost condamnat la domiciliu forțat în comuna Joița, din judeţul Ilfov.
Acolo a locuit pentru tot restul vieţii. Nemaiputând să practice medicina clasică, s-a dedicat acupuncturii, pe care o învăţase studiind limba chineză, devenind unul dintre cei mai căutaţi specialişti din ţară.
Ioan Ladea era un om profund credincios, iar manuscrisele rămase de la el dovedesc acest lucru din plin. A ţinut un jurnal, în care consemna spre finalul vieţii toată recunoştinţa faţă de Dumnezeu şi dorinţa de a trăi în rugăciune profundă.
„Ceea ce mă frământă e Harul din care n-aş vrea să ies. Sunt atent la mine, la ţinuta mea de creştin”, îşi nota doctorul Ladea în jurnal.
A plecat la Domnul în 2001, la vârsta de 66 de ani, rămânând în amintirea pacienţilor vindecaţi drept un om bun şi credincios.