Dreptatea regelui

Un proverb românesc spune: „Acolo unde dreptatea lipseşte, tâlhăria împărăţeşte“. Aşa este. Dreptatea este virtutea de căpătâi a societăţii umane. Dacă pe pământ, astăzi ea este mai mult ocolită decât respectată, nu trebuie să uităm că la sfârşitul lumii judecata asupra oamenilor se va face după dreptate. Însă, pentru a nu avea emoţii atunci, e mai simplu şi mai bine să ne îndreptăm de aici, din viaţa aceasta.

 

La o vânătoare, pe când se frigea o bucată de vânat pentru regele Persiei, cunoscut între supuşi pentru dreptatea sa, slujitorii văzură că de la masă lipseşte sarea… Atunci trimiseră repede un rob la satul cel mai apropiat, ca să aducă ceea ce era nevoie ospăţului regesc.

 

Conducătorul persan, înainte ca slujitorul să plece, i-a spus acestuia: „Nu uita să plăteşti sarea pe care o iei… Căci dacă tu o vei lua pe degeaba, fapta ta o să ajungă obicei şi bieţii oameni din acel sat au să moară de foame în curând.“

 

Curtenii strânşi în jurul stăpânului lor, miraţi, îi ziseră:

 

„Doamne, dacă robul tău nu plăteşte sarea pe care o va lua, paguba şi răul nu vor fi aşa mari. Sarea doar nu e aşa scumpă.“

 

Răspunsul regelui însă a fost unul înţelept: „În lumea aceasta, apăsarea şi nedreptatea au început dintr-o nimica toată… Dacă regele ia un măr din grădina unui supus al său, robii săi, după el, au să ia pomul întreg. Pentru cinci ouă pe care un conducător le va lua pe nedrept, oştenii lui vor pune mii de găini în frigare…“ (Prelucrare după o povestire din volumul Vasile Voiculescu. Proza, Editura Nemira, 2006)