Dreptul la libera circulaţie este încălcat adesea în statele UE

▲ Comisia Europeană a făcut o analiză cu privire la respectarea legislaţiei comunitare în domeniul liberei circulaţii pe teritoriul Uniunii Europene, concluzia acesteia fiind „dezamăgitoare“ ▲ Potrivit raportului, nici măcar unul dintre statele membre nu a transpus întreaga directivă în mod corect şi eficace ▲ De exemplu, multe state membre solicită cetăţenilor UE să furnizeze, odată cu cererea de şedere, documente suplimentare care nu sunt prevăzute în legislaţia europeană ▲

Comisia a adoptat un raport privind aplicarea Directivei 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre al cetăţenilor Uniunii şi membrilor familiilor acestora. Concluzia raportului este că, în ansamblu, transpunerea acestei directive este mai degrabă dezamăgitoare. De asemenea, raportul prezintă măsurile pe care Comisia le va întreprinde pentru a se asigura că statele membre îşi îmbunătăţesc legislaţiile şi practicile administrative, astfel încât drepturile cetăţenilor UE să nu fie afectate. Vicepreşedintele Comisiei Europene, Jacques Barrot, responsabil de justiţie, libertate şi securitate, a declarat că „libera circulaţie a persoanelor constituie una dintre libertăţile fundamentale ale pieţei interne, în beneficiul cetăţenilor Uniunii Europene, al statelor membre şi al competitivităţii economiei europene“. „Aplicarea deficientă a legislaţiei comunitare în acest domeniu ar putea avea ca rezultat încălcarea principiilor care stau la baza construcţiei europene. Din acest motiv, Comisia îşi va spori eforturile pentru a se asigura că cetăţenii UE şi familiile acestora beneficiază în mod efectiv şi pe deplin de drepturile care le sunt conferite de această directivă“, a susţinut Barrot. Directiva 2004/38 prevede un instrument juridic unic privind libera circulaţie a cetăţenilor Uniunii Europene şi a membrilor familiilor acestora. Directiva prevede formalităţi administrative simple şi le oferă cetăţenilor UE şi familiilor acestora dreptul de şedere permanentă după cinci ani în statul membru gazdă. Sub rezerva anumitor condiţii, directiva extinde la partenerii declaraţi drepturile privind reîntregirea familiei. Statele membre trebuiau să asigure intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare pentru a se conforma acestei directive până la 30 aprilie 2006. Una dintre atribuţiile Comisiei este de a se asigura că legislaţia comunitară este pusă în aplicare în mod eficace la nivel naţional şi local, în beneficiul cetăţenilor UE. Acum, la doi ani şi jumătate de la termenul limită, este momentul să se analizeze modul în care statele membre şi-au îndeplinit această obligaţie. Toate statele membre au adoptat legi naţionale care să protejeze dreptul cetăţenilor UE şi al familiilor acestora la liberă circulaţie şi şedere în cadrul Uniunii Europene. Transpunerea directivei, dezamăgitoare Chiar dacă în unele zone, legile naţionale tratează cetăţenii UE şi familiile acestora mai bine decât prevede legislaţia comunitară, nici măcar unul dintre statele membre nu a transpus întreaga directivă în mod corect şi eficace. Nici măcar un singur articol din directivă nu a fost transpus în mod corect şi eficace de către toate statele membre. Pe ansamblu, transpunerea directivei este mai degrabă dezamăgitoare. Doar Cipru, Grecia, Finlanda, Portugalia, Malta, Luxemburg şi Spania au adoptat corect mai mult de 85% din dispoziţiile directivei. Pe de altă parte, Austria, Danemarca, Estonia, Slovenia şi Slovacia au adoptat corect mai puţin de 60% din dispoziţiile directivei. Această situaţie este compensată de faptul că, cel puţin într-o serie de cazuri, dispoziţiile directivei care au fost transpuse incorect sunt corect aplicate de către instanţele şi autorităţile naţionale, în ciuda absenţei unor orientări scrise şi clare privind exercitarea prerogativelor judiciare şi administrative în acest domeniu. Se cer documente suplimentare Problemele care relevă încălcarea constantă a unor drepturi de bază ale cetăţenilor UE care îşi exercită dreptul la liberă circulaţie în Uniunea Europeană sunt legate în special de dreptul de intrare şi de şedere al membrilor de familie care sunt cetăţeni ai unor ţări terţe (probleme cu vizele de intrare sau la trecerea frontierei, condiţii privind dreptul de şedere, care nu sunt prevăzute în directivă, şi întârzieri în ceea ce priveşte emiterea permiselor de şedere); cerinţa ca cetăţenii UE să furnizeze, odată cu cererea de şedere, documente suplimentare care nu sunt prevăzute în directivă. Statele membre sunt responsabile de asigurarea faptului că drepturile cetăţenilor UE sunt garantate şi că aceştia sunt informaţi cu privire la drepturile care le revin. Comisia va continua să coopereze cu statele membre la nivel tehnic. În urma cooperării de până acum, au fost deja identificate o serie de aspecte care necesită discuţii şi clarificări suplimentare, în special în ceea ce priveşte chestiunile referitoare la infracţiuni şi abuzuri. Comisia intenţionează să ofere informaţii şi asistenţă prin elaborarea unor orientări în prima jumătate a anului 2009 privind o serie de aspecte identificate ca fiind problematice în ceea ce priveşte transpunerea sau aplicarea.