Duminica Înfricoșătoarei Judecăți la Catedrala Patriarhală

În Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, numită și a Lăsatului sec de carne, 15 februarie 2026, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a săvârșit Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală din București, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai sfântului lăcaș.

După citirea Sfintei Evanghelii, ierarhul a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat motivul pentru care Judecata de apoi este numită „Înfricoșătoare”, arătând și universalitatea ei.

„Evanghelia acestei duminici aminteşte de momentul din urmă al vieții noastre, dar și de momentul final al istoriei, judecata cea nemitarnică, adică dreapta judecată a lui Dumnezeu. Dincolo de bucuriile și încercările vieții fiecăruia, de împliniri și de neîmpliniri, de lupte și de perioade de indiferență, adeseori, momentul judecății este cel mai important pentru fiecare, deși constatăm, nu privind la ceilalți, ci privind la noi înșine, că acest moment al judecății din urmă nu este unul asupra căruia medităm și pentru care ne pregătim. Adeseori suntem preocupați de examene, de întâlniri importante, de lucruri care au sau nu relevanță pentru noi, dar este lăsat deoparte acest greu și important examen al vieții noastre. Amintindu-ne de anii de școală, de cât de mult însemna un profesor corect, care îşi evalua ucenicii după o perioadă de timp, (…) constatăm cât de importantă este evaluarea corectă a cuiva, cât ne-am pregătit fiecare la vremea noastră și ce bucurie aveam în urma unui examen, la trecerea dintr-un ciclu inferior către unul superior. Evanghelia de astăzi ne aminteşte cuvintele Mântuitorului rostite ucenicilor, față de care El a avut întotdeauna o atenție deosebită, pregătindu-i pentru Împărăția cerurilor. El a spus de multe ori că Împărăția Lui nu este din lumea aceasta. Nu este o împărăție pentru un mandat sau pentru mai multe mandate, pentru un număr mai mare sau mai mic de ani, ci o Împărăție veșnică, dorindu-Şi să îi facă pe toți fii ai acestei Împărăţii”.

Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a atras atenția, totodată, asupra importanței milosteniei, subliniind că fiecare gest de bunătate și fiecare faptă făcută din iubire nu rămân neobservate în ochii lui Dumnezeu: „(…) Sunt cerințe înalte, cărora noi nu le putem face față. Probabil că cel mai greu este să-l iubim pe cel care nu ne iubește. Aceasta a fost porunca Mântuitorului: «Dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteți avea?» Și păcătoșii fac același lucru, adică îi iubesc pe cei care îi iubesc. Dar Mântuitorul le-a cerut ucenicilor și nouă, de asemenea, să îi iubim pe cei care ne iubesc și pe cei care nu ne iubesc, să facem bine celor care ne fac rău. (…) Văzând cât de grea era împlinirea acestora, chiar şi ucenicii cădeau uneori sub neînțelegerea unor lucruri, şi atunci Mântuitorul le-a vorbit despre criteriile judecății din urmă, când Fiul Omului va veni în slava Sa. (…) Sfântul Ioan Gură de Aur, tâlcuind cuvintele Scripturii, ne spune într-una din omiliile sale: «Domnul se ascunde până la sfârșitul veacurilor în cei care suferă, în cei bolnavi, în săracii de la ușa bisericii. Dacă nu oferim un pahar cu apă, dacă niciodată în viața noastră n-am oferit cuiva puțină hrană sau o haină, măcar o dată, dacă n-am vizitat pe cineva bolnav, nu putem afla milă. Scrierile Noului Testament, în special Epistola Sfântului Iacob, spun că judecata va fi fără milă pentru cei care nu au arătat milă»”, a explicat ierarhul.

„Un chip minunat de duhovnic”

În cadrul Sfintei Liturghii, a fost rostită şi o rugăciune pentru sufletul părintelui arhimandrit Climent Haralamb, fost slujitor şi eclesiarh al Catedralei Arhiepiscopale din Curtea de Argeş, trecut la Domnul astăzi, 15 februarie 2026, la vârsta de 102 ani. La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Timotei a vorbit despre slujirea rodnică și despre dragostea pentru Hristos pe care a avut-o părintele arhimandrit Climent Haralamb.

„La o vârstă venerabilă și purtând multe vrednicii și amintiri din viața Bisericii, arhimandritul Climent Haralamb a trecut la Domnul în această dimineață, la puțin timp după miezul nopții. Părintele Climent, care provenea din județul Botoșani, și-a început activitatea duhovnicească la Mănăstirea Cozancea și a fost foarte apropiat de Sfinții Cleopa și Paisie. După ce a făcut ucenicie la Cozancea, Părintele Climent Haralamb s-a îndreptat către mănăstirea de la Curtea de Argeș, unde a slujit aproximativ 70 de ani din cei 102 pe care i-a dăruit Dumnezeu. Când a împlinit 100 de ani, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a oferit Crucea Patriarhală, cea mai înaltă distincție a Patriarhiei Române. El a fost un chip minunat de duhovnic și un slujitor cu o experiență foarte bogată, foarte rar întâlnită, un exemplu al dragostei și credinței în Hristos, pe care îl primim ca model de viață și slujire”, a subliniat Preasfinţia Sa.