„Dumnezeu este îndelung răbdător şi milostiv, dar este şi drept”

Credincioșii Bisericii Domniţa Bălaşa, Paraclis Patriarhal, din centrul Capitalei, s-au bucurat să-l aibă în mijlocul lor duminică, 15 februarie 2026, în Duminica Înfricoșătoarei Judecăți (a Lăsatului sec de carne) pe Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, care a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai sfântului lăcaș.

Din soborul de slujitori care s-au rugat împreună cu Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul la Sfânta Liturghie au făcut parte: pr. paroh Ștefan Ababei, consilier patriarhal, coordonator la Sectorul stavropighii patriarhale și centre sociale; pr. conf. dr. Zaharia Matei, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București; pr. Cezar Matei; diac. Adrian Butuc; diac. Andrei Crețu. Cântările și răspunsurile liturgice au fost date de Corala „Carmen” a Bisericii Domnița Bălașa, dirijată de Grigore Miron.

În cuvântul de învățătură, ierarhul a subliniat importanța libertății omului și responsabilitatea fiecăruia în fața Judecății lui Dumnezeu, evidențiind că iubirea milostivă, smerenia și faptele bune reprezintă criteriile după care vom fi evaluați la Înfricoșătoarea Judecată a lui Hristos.

„Înfricoşătoarea Judecată a lui Hristos o prăznuim în fiecare an, iată, în ziua lăsatului sec de carne. Este singura sărbătoare din calendar în care noi serbăm un eveniment din viitor, un eveniment care va urma să vină, nu ceva ce a fost, precum în cazul celorlalte sărbători. Această Judecată înfricoşătoare, care va avea loc la a doua venire a lui Hristos în lume, noi o mărturisim în Crez, atunci când spunem despre Hristos: «(…) şi iarăşi va să vină, cu slavă, să judece vii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit». Sau o pomenim în ectenie, când cerem: «Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace şi răspuns bun la Înfricoşătoarea Judecată a lui Hristos!» Prima dată, Hristos a venit în lume smerit; un Prunc născut într-o peșteră din Betleem! S-a descoperit pe Sine ca Fiul lui Dumnezeu, fără să silească pe nimeni să creadă în El. I-a învățat pe oameni şi a săvârșit minuni în mijlocul lor, vindecându-le bolile şi alinându-le suferințele, fără să ceară nimic în schimb, apreciindu-le doar credința. A îndurat apoi trădarea, nerecunoștința şi răutatea oamenilor, învățându-ne să nu răsplătim răul cu rău. A fost batjocorit, chinuit, răstignit şi a murit pentru a birui moartea, care pusese stăpânire pe neamul omenesc căzut în păcat. Tot așa a făcut şi după Învierea Sa: nu a forțat pe nimeni, și aşa face şi astăzi, cum a făcut de-a lungul întregii istorii: «Iată, Eu stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine». Nu a forțat niciodată Domnul sufletul nimănui, n-a trecut peste voința nici unui om, ci l-a respectat, l-a iubit şi i-a acceptat alegerea, arătându-i că este o ființă liberă. (…) Dumnezeu respectă libertatea noastră de a-L iubi sau de a nu-L iubi. El respectă și libertatea noastră de a ne iubi pe noi sau pe semenii noştri! Dar, în ziua Judecății de apoi, Dreptul Judecător, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Creatorul vieții şi al omului, ne va arăta atunci și libertatea Lui, aceea de a face dreptate, de a evalua cu dreptate libertatea și faptele noastre, în relația cu semenii noştri”, a spus Preasfinția Sa.

De asemenea, ierarhul a subliniat importanța deosebită a milosteniei și a pocăinței, arătând că acestea nu sunt doar fapte exterioare, ci adevăratele căi prin care sufletul se apropie de Dumnezeu, se curăță și se înalță spre viața veșnică.

„Judecata sau dreptatea lui Dumnezeu poate să întârzie, dar niciodată nu lipsește! Dumnezeu este îndelung răbdător şi milostiv, dar este şi drept. Să fim încredințați că va trebui să ne înfățișăm la Judecată. Chiar dacă nu credem în Dumnezeu, chiar dacă nu credem în Judecată sau în aceste învățături ale Bisericii, chiar dacă tăgăduim cu toată tăria cele scrise în Scriptură, trebuie să știm că vom fi aduși cu toții acolo, la Judecată, fie că vrem, fie că nu vrem. Vom fi acolo fără titluri, fără pile, fără apărători. Nu va avea importanță cine suntem noi astăzi, ce poziție ocupăm în societate; la Judecata lui Dumnezeu cu toții vom fi egali, iar în apărarea noastră vom avea doar credința dreaptă în Dumnezeu şi faptele noastre bune față de semeni. Știind toate acestea, să fim cu luare aminte la imensa noastră responsabilitate aici, pe pământ, înainte de a sosi ceasul Judecății înfricoșătoare. (…) Pocăința și milostenia sunt două căi simple, dar singurele, pe care Biserica ni le recomandă acum, la începutul și în timpul Postului Mare, pentru a dobândi «răspuns bun la Înfricoșătoarea Judecată a lui Hristos». Acum, cât încă mai avem vreme, cât încă suntem «pe cale», să împlinim poruncile lui Dumnezeu, să iertăm pe cei ce ne-au greșit, să ne pocăim de faptele noastre rele, să ne spovedim înaintea duhovnicului ca în fața lui Hristos şi să punem început bun vieții noastre prin smerenie, prin credință puternică și prin fapte bune”, a reliefat Preasfinția Sa.