„Iertarea păcatelor este începutul vindecării de boli”

În Duminica a 2-a din Postul Mare, a Sfântului Ierarh Grigorie Palama, 8 martie, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic ­Gheorghe” al Reședinței Patriarhale din Capitală. Preafericirea Sa a subliniat că pasajul evanghelic citit în cadrul Sfintei Liturghii, de la Marcu 2, 1-12, care relatează Minunea vindecării paraliticului din Capernaum, ne arată, în esență, că „iertarea păcatelor este începutul vindecării de boli”. 

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a precizat că, înainte de a vindeca boala trupului omului paralizat din Capernaum, Mântuitorul i-a vindecat sufletul, iertându-i păcatele: „Evanghelia de astăzi ne vorbește în mod deosebit despre harul sau puterea vindecătoare a Domnului nostru Iisus Hristos, care îl vindecă pe un om paralizat, numit slăbănog în limbajul tradițional sau paralitic. Dar, înainte de a-l vindeca pe acesta de boala trupului, Domnul Iisus îi spune: «Fiule, iertate îți sunt păcatele tale!». Însă cei care au auzit aceste cuvinte au zis: «Pentru ce vorbește acesta astfel? El hulește. Cine poate să ierte păcatele fără numai singur Dumnezeu?». Dar Domnul Iisus Hristos în mod voit a zis mai întâi: «Fiule, iertate îți sunt păcatele tale!», pentru a arăta că El nu este numai om, ci El este Dumnezeu-Omul. Și deci are puterea dumnezeiască de a ierta păcatele. Iar, după Învierea Sa din morți, Domnul Iisus Hristos dăruiește și ucenicilor Săi această putere de a ierta păcatele, zicând: «Luați Duh Sfânt; cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate, și cărora le veți ține, vor fi ținute». (…) În cazul omului paralizat din Evanghelie, Domnul Iisus Hristos vindecă mai întâi sufletul acestuia, pentru că el era bolnav din cauza păcatelor sale, iar apoi Mântuitorul ­vindecă și trupul bolnavului, când îi spune: «Scoală-te, ia-ți patul tău și mergi la casa ta». Sfântul Ioan Gură de Aur spune: «Prin această minune Domnul arată că este Creator și al sufletului, și al trupului. Vindecă și boala sufletului, și boala trupului, iar prin vindecarea celui ce se vede, adică a trupului, face cunoscută și vindecarea celui care nu se vede, adică a sufletului»”. 

Legătura dintre păcat și boală

De asemenea, Patriarhul României a explicat că pasajul evanghelic citit duminică arată și care este legătura dintre păcat și boală. 

„Evanghelia de azi ne arată că există uneori o legătură între păcat și boală. Totuși, nu toate bolile sunt urmări ale păcatelor. Unele dintre boli sunt îngăduite de Dumnezeu tocmai pentru a-l feri pe om de păcate sau pentru a înțelege mai bine că sănătatea, ca și viața omului, este un dar al lui Dumnezeu pentru om. Dacă oamenii nu s-ar mai îmbolnăvi deloc, atunci ei s-ar crede nemuritori sau, mai grav, ar uita că sănătatea este un dar de la Dumnezeu, pe care l-au primit ca să-l cultive și să-I mulțumească pentru el lui Dumnezeu, Cel ce este dăruitorul vieții și al sănătății, precum și Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, cum se spune în slujbele Bisericii Ortodoxe. Prin urmare, viața și sănătatea sunt, ca și mântuirea, daruri oferite de Dumnezeu omului. Sfântul Apostol Pavel pătimea de o boală grea și s-a rugat de trei ori ca Dumnezeu să-l vindece. Răspunsul primit de la Dumnezeu a fost acesta: «Îți este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune» ­ (2 Corinteni 12, 9). Deci, boala trupească a Sfântului Apostol Pavel era o pedagogie duhovnicească sau o chemare divină la smerenie, pentru ca el să nu se mândrească prin multele daruri duhovnicești pe care le-a primit de la Dumnezeu”, a spus Preafericirea Sa.

Duminică închinată Sfântului Grigorie Palama 

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit despre profunzimea teologiei Sfântului Ierarh Grigorie Palama.

„Astăzi, Biserica noastră îl pomenește și pe Sfântul Ierarh Grigorie Palama, apărătorul isihaștilor și teologul luminii necreate sau al harului divin, cum arată și troparul său, pentru că este propovăduitor al harului. Duminica a doua din Sfântul și Marele Post al Sfintelor Paști se numește și Duminica Sfântului Grigorie Palama, începând cu anul 1368, când a fost canonizat acest mare dascăl al isihasmului ortodox athonit, la numai nouă ani de la trecerea sa la Domnul. (…) El s-a născut la Constantinopol în anul 1296, într-o familie nobilă. Tatăl său era consilier imperial. Sfântul Grigorie a trecut la Domnul, la Tesalonic, în data de 14 noiembrie 1359. De aceea este pomenit nu numai în Duminica a doua din Postul Mare, ci și la data de 14 noiembrie. El a fost Arhiepiscop al Tesalonicului între anii 1347 și 1359. În anul 1316, Sfântul Grigorie Palama a mers la Sfântul Munte Athos și s-a nevoit ca monah, mai întâi pentru puțin timp la Mănăstirea Vatoped, apoi la Marea Lavră și la Schitul Glossia, în zona în care se află azi Schitul românesc Prodromu. În anul 1326, la zece ani după ce a stat în Muntele Athos, a fost hirotonit preot, iar în anul 1347 a devenit Arhiepiscop al Tesalonicului”, a explicat Patriarhul României.

Teologul luminii necreate

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat faptul că Sfântul Grigorie Palama este cunoscut ca teolog al harului dumnezeiesc necreat. 

„În fața teologiei raționaliste scolastice din vremea sa, bazată pe filosofia lui Aristotel, Sfântul Grigorie Palama a apărat experiența duhovnicească a isihaștilor monahi, ca unire a omului cu Dumnezeu prin harul rugăciunii neîncetate a inimii sau a minții. El a formulat distincția care există între ființa divină, inaccesibilă și incognoscibilă a lui Dumnezeu, și energiile divine necreate sau harul dumnezeiesc împărtășit omului rugător pentru sfințire, îndumnezeire și mântuire. Învățătura sa are ca bază întruparea sau înomenirea lui Hristos pentru a dărui oamenilor îndumnezeirea prin har. Învățătura sa a fost aprobată la Constantinopol de două sinoade, în anii 1341 și 1351, și a devenit învățătura oficială a Bisericii Ortodoxe. Așadar, Sfântul Grigorie Palama este teologul luminii necreate sau al harului dumnezeiesc. El învață în scrierile sale că, atunci când Dumnezeu voiește, sfinții pot pregusta și vedea duhovnicește această lumină sau slavă cerească veșnică încă din timpul vieții pământești. (…) Această lumină necreată sau slava lui Dumnezeu s-a arătat și Sfinților Apostoli Petru, Iacob și Ioan la Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos pe Muntele Tabor, după cum ne arată Evangheliile după Matei, Marcu și Ioan și Epistola a doua a Sfântului Apostol Petru. (…) Biserica a rânduit ca în această a doua duminică din Postul Sfintelor Paști, la o săptămână după Duminica Ortodoxiei și cu o săptămână înainte de Duminica Sfintei Cruci, să fie pomenit Sfântul Grigorie Palama, dascălul luminii necreate sau al slavei dumnezeiești din Împă­răția cerurilor, pentru a ne arăta că prin dreapta credință ni se deschid cerurile, iar prin rugăciune și viețuire sfântă primim slava sau lumina necreată a Împărăției cerurilor sau harul dumnezeiesc. Numai dacă avem dreaptă credință și dreaptă viețuire putem să ne luminăm sufletul și trupul, împărtășindu-ne de harul dumnezeiesc sfințitor și mântuitor, pentru a dobândi slava cerească a Împă­răției Preasfintei Treimi”, a explicat Preafericirea Sa.