Sf. Cuv. Teofan Mărturisitorul; Sf. Ier. Grigorie Dialogul, Episcopul Romei; Sf. Cuv. Simeon Noul Teolog

Sfântul Cuvios Teofan Mărturisitorul († 818) a fost fiul marelui dregător imperial bizantin Isaac şi al soţiei sale, Teodota. Era rudă cu împăraţii Leon al III-lea Isaurul şi Constantin al V-lea Copronymos. Îşi pierde tatăl la vârsta de 3 ani şi este crescut de mama sa la curtea împăratului Constantin al V-lea (741-775). Deşi curtea imperială era iconoclastă, din rânduiala lui Dumnezeu, un slujitor iubitor al sfintelor icoane l-a îndrumat pe calea dreptei credinţe. Tânărul Teofan avea o mare dorinţă de a urma viaţa monahală, însă, după moartea mamei sale, a fost căsătorit. Din iconomie dumnezeiască, a descoperit că şi mireasa lui avea aceeaşi dorinţă ca şi el. „În camera lor de nuntă, au făcut legământ în taină, să trăiască în curăţie, până se va ivi prilejul de a merge fiecare într-o mănăstire, ea în mănăstirea de fecioare, el în mănăstirea de călugări” (Proloagele). În urma poruncii împărăteşti, Teofan a fost trimis ca demnitar imperial în părţile Cizicului, a cărui cetate se zidea atunci. În aceste părţi a descoperit un loc frumos în munţi, numit Sigriana, unde mergea adesea pentru a lua sfat de la părinţii duhovniceşti. După ce şi-a terminat misiunea în Cizic, s-a întors la Constantinopol. „Murind împăratul Leon Hazarul (775-780), precum şi socrul lui Teofan, s-au hotărât să părăsească lumea şi a mers cinstita lui mireasă, Megalusia, luând numele de Irina, la o mănăstire din insula Prinkipo, dăruind mănăstirii de acolo averi multe, iar Teofan, împărţind săracilor ce rămăsese din averea sa şi oprind ceva aur, s-a dus la Sigriana, unde, tunzându-şi părul în monahicescul chip, a zidit o mănăstire cu aurul ce-i rămăsese” (Proloagele). În timpul împărătesei Irina (780-802) şi al Sfântului Patriarh Tarasie al Constantinopolului (784-806), s-a întrunit la Niceea, în anul 787, al şaptelea Sinod Ecumenic, care a stabilit dreapta credinţă cu privire la cinstirea sfintelor icoane. La acest sinod a participat şi Sfântul Teofan, care a rostit cuvinte de cinstire a sfintelor icoane. Când a venit pe tronul Bizanţului împăratul iconoclast Leon Armeanul (813-820), a pornit o nouă prigoană împotriva celor ce cinsteau sfintele icoane. Împăratul a dorit să-l atragă de partea sa şi pe Sfântul Teofan, dar toate eforturile sale au fost zadarnice, chiar şi desele întemniţări prin care a trecut cuviosul nu l-au putut îndepărta de cinstirea sfintelor icoane. Împăratul l-a exilat pe Sfântul Teofan în insula Samotraciei. După 23 de zile de exil, cuviosul a trecut la Domnul în ziua de 12 martie.