Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia erau soldaţi creştini în armata romană. Făceau parte dintr-o legiune cantonată în partea de est a imperiului, în Armenia. Guvernatorul acestei provincii, Agricola, aflând
Sf. Mc. Codrat, Ciprian, Dionisie şi cei împreună cu ei
Sfinţii Mucenici Codrat, Ciprian, Dionisie şi cei împreună cu ei († 258) erau din Corint şi au trăit în zilele împăraţilor romani Deciu (249-251) şi Valerian (253-260), iar Grecia era condusă în numele lor de Iason. Împăratul Deciu, declanşând o persecuţie generală împotriva creştinilor din Imperiul Roman, a făcut ca mulţi creştini, temându-se de chinurile la care puteau fi supuşi pentru credinţa lor, să părăsească localităţile în care trăiau şi să se ascundă în munţi şi pustietăţi. Unul dintre creştinii ascunşi de frica persecutorilor a fost şi Sfântul Codrat, a cărui mamă a murit când el era mic, în vremea când umblau prin munţi din cauza persecuţiilor împotriva credinţei creştine. El a fost crescut în locuri pustii, iar la vârsta tinereţii a mers în Corint pentru a deveni medic. Aici s-a împrietenit cu alţi tineri creştini. Sfântul Codrat şi cei cinci prieteni ai săi au fost arestaţi pentru credinţa lor creştină. În temniţă fiind, toți şase povăţuiau, cu multă râvnă, pe creştinii închişi, pentru ca aceștia să nu se lepede de Hristos. După câteva zile, au fost duşi la judecata lui Iason. Toţi au mărturisit credinţa în Hristos, „fiind bătuți, strujiți, arşi în foc şi târâți prin cetate; în cele din urmă, au fost daţi spre tăierea capului cu sabia“ (Proloagele). Aşa au primit cununa muceniciei Sfinţii Codrat, Ciprian, Dionisie şi cei împreună cu ei.





