Un păstor vrednic

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 475-476

„O grijă deosebită a avut arhimandritul Timotei (Ionescu) pentru refacerea vieții cărturărești din mănăstire. Mai întâi a organizat din nou și a pus în stare de funcționare tipografia. Timp de două decenii (1863-1883), în Mănăstirea Neamț s-au tipărit numeroase cărți religioase și de cult în zeci de mii de exemplare, care apoi se distribuiau la biserici și mănăstiri.

Starețul Timotei a amenajat, de asemenea, și biblioteca, adunând de peste tot cărți valoroase, în manuscris sau tipărite, în număr de peste 20.000, în locul celor mistuite de foc. Totodată, s-a străduit să poarte grijă deosebită față de cei bolnavi din spitalul și bolnița mănăstirii, cât și de cei din spitalul public de la Târgu-Neamț, administrat de mănăstire, unde se tratau bolnavii gratuit.

(...) Un deosebit efort a depus marele stareț și pentru înnoirea vieții duhovnicești din mănăstire și de la schituri. Și aceasta a început-o întâi cu prezența regulată a obștii la slujbele bisericești, de la care starețul nu lipsea niciodată. Apoi a rânduit duhovnici buni pentru călugări și mireni și a obligat obștea să se mărturisească și să se împărtășească mai des. A introdus ordine și disciplină la biserică, la trapeză, la ascultări, la chilii, peste tot.

(...) După 27 de ani de smerită nevoință călugărească și încă alți 27 de ani de rodnică povățuire duhovnicească a Mănăstirii Neamț, cuviosul arhimandrit Timotei Ionescu își dă sufletul în mâinile lui Hristos la 10 iunie 1887, fiind petrecut la mormânt de aproape 500 de călugări și plâns de clopotele celor 10 mănăstiri și schituri nemțene.

La cimitir, ucenicul său a citit din testamentul marelui stareț aceste cuvinte folositoare de suflet:

Vă rog, iubiților, nu uitați sfaturile mele, ale smeritului Timotei. Nu uitați făgăduințele ce ați dat la taina sfintei călugării. Nu uitați numele ce purtați și numele mănăstirii noastre în care trăiți. Siliți-vă a o cinsti prin faptele voastre. Faceți-vă vrednici de dânsa. Iubiți legea Domnului, păziți Biserica și sfintele așezăminte mă­năs­tirești. Țineți obiceiurile bune ce ați apucat fiecare de la cuvioșii voștri părinți cei de mai înainte. Urmați pe calea cea sfântă și nu vă lăsați a cădea în cursele ademenirilor lumești. Amintiți-vă de părinții noștri de demult și, urmându-le credința, să-i aveți ajutor în calea mântuirii. Siliți-vă din toate puterile a vă înnobila sufletul și a vă perfecționa gândurile cu citirea Sfintelor Scripturi dumne­zeiești, păzind pururea poruncile Domnului și învățăturile dascălilor Bisericii. Iubiți-vă și ajutați-vă între voi unul pe altul cu dragoste sfântă întru Domnul, ca, mântuindu-vă pe voi înșivă, să mântuiți și pe alții. Siliți-vă, iubiților, a răscumpăra vremea că zilele rele sunt. Nu mă plângeți pe mine, ci plân­geți-vă pe voi, ca să puteți via Domnului! Eu, Timotei, mort, mă duc cu nădejde la părinții mei și vă las vouă testament de zestre ca să purtați fiecare cu sfințenie călugăria până la sfârșitul vieții!...”

(Cuvinte ale sfinţilor români, pr. Narcis Stupcanu)