Dumnezeu și filosofii
Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a V-a, Cap. V, 29.3-29.6, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, pp. 327-328
„(...) Pitagora și ucenicii lui, împreună cu Platon, mai ales, aceștia, dintre toți filozofii, au citit pe Moise legiuitorul, cum se poate vedea din învățăturile lor. Acești filozofi, potrivit unui simț pătrunzător de divinație, au fost de acord - nu, însă, fără ajutorul lui Dumnezeu - cu cuvintele profetice; în unele din învățăturile lor au cercetat adevărul în părțile și în aspectele lui și l-au prețuit cu numiri nu lipsite de claritate, pentru că au primit, datorită cercetărilor lor, o oarecare familiaritate cu adevărul. De aceea filozofia elenă se aseamănă cu lumina feștilei opaițului pe care o aprind oamenii, Furând cu dibăcie lumina de la soare. Dar, după ce Cuvântul a fost propovăduit, toată acea sfântă lumină și-a dat lumina sa (Ioan 1, 9). Lumina aceea furată - lumina opaițului - este de folos în case noaptea; ziua, însă, luminează cu strălucire focul și întreaga noapte este luminată de Soarele atât de mare al luminii spirituale.”
Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a VI-a, Cap. VI, 44.1-44.5, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, pp. 415-416
„Dar așa, după cum a venit, la timp potrivit, predica Evangheliei, tot așa, la timp potrivit, s-a dat barbarilor legea și profeții, iar elenilor filozofia, ca să-i obișnuiască cu predica Evangheliei. Spune Domnul, Cel Ce a izbăvit pe Israil: În timp plăcut te-am ascultat și în ziua mântuirii te-am ajutat; te-am dat spre testament neamurilor, ca să locuiești pământul și să moștenești moștenirea pustiei și să zici celor din legături: «Ieșiți!» și celor din întuneric: «Luminați-vă!» (Isaia 49, 7-9). Dacă cei din legături sunt iudeii, cărora și Domnul le-a spus: Ieșiți din legături, cei care voiți, care erau legați din propria lor voie și cărora Domnul le-a spus că și-au pus asupra lor, prin porunci omenești, sarcini grele de purtat (Luca 11, 46), atunci este lămurit că cei din întuneric sunt cei care aveau mintea lor îngropată în idololatrie. Celor care erau drepți după lege le lipsea credința (Luca 18, 22); de aceea pe aceștia i-a vindecat Domnul, zicându-le: Credința ta te-a mântuit (Matei 9, 22); dar celor drepți, după filozofie, nu le lipsea numai credința în Domnul, ci și nedespărțirea lor de idololatrie. Dar când li s-a descoperit adevărul, atunci și ei s-au căit de faptele lor trecute.”
Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a VI-a, Cap. XV - 118.1-118.2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, p. 451
„Așa este și cu filozoful; se aseamănă cu un măslin sălbatic, că are în el multe fructe, care nu se pot mânca, că este râvnitor pentru cercetare, capabil să înțeleagă repede și-i doritor de grăsimea adevărului; dar dacă primește, prin credință, puterea cea dumnezeiască, este altoit în gnoza cea bună și nobilă, ca și măslinul cel sălbatic; este altoit cu adevărat în învățătura cea bună și plină de milă și duce la maturitate hrana ce i s-a dat; și astfel ajunge măslin bun.”
(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)