Educaţia personală înseamnă dezvoltare multiplă

Un formator nu îi poate „modela” eficient şi corect pe ceilalți atâta timp cât nu practică el însuşi, în viaţa de zi cu zi, ceea ce propune altora spre învăţare, susţine Cristina Neguţ, trainer în educaţie nonformală. Împreună cu soțul ei, a introdus în spaţiul românesc conceptul „ecosisteme de învăţare”. De altfel, soții Neguț sunt primii specialişti din România formaţi şi acreditaţi de renumitul psihosociolog francez Jacques Salomé să ţină cursuri. Fiecare relaţie care se stabileşte între două persoane este unică şi de aceea necesită o atenţie particulară, spune Cristina.

Pentru Cristina Neguţ educaţia nu înseamnă doar scris, citit şi calculat, ci dezvoltare pe toate planurile. De 16 ani lucrează împreună cu soţul ei în domeniul educaţiei nonformale. Au introdus un concept nou în spaţiul românesc, acela de ecosisteme de învăţare. Vorbeşte cu pasiune despre educaţie ca despre un proces de grădinărit, care „nu este doar o exprimare plastică, ci şi o abordare foarte profundă”. Metoda de comunicare Espere vorbeşte mult despre ecologia relaţiilor şi despre cum o relaţie este asemenea unui organism viu, afirmă Cristina. „Şi atunci ea cere să fie hrănită şi igienizată ca şi cum aş grădinări această relaţie. În clipa în care o relaţie apare între doi oameni, acolo e ceva minunat, pentru că Dumnezeu pune ceva unic şi irepetabil. Relaţia în sine evoluează şi este asemenea unei grădini, în care fiecare plantă cere alt tip de îngrijire. Una vrea să stea mai la lumină, altă plantă vrea mai la umbră. Una vrea să fie udată în fiecare zi, alta doar la trei luni.”

Soţii Cristina şi Cristian Neguţ au fost primii specialişti din ţara noastră formaţi şi acreditaţi de către psihosociologul francez Jacques Salomé să ţină cursuri. Se întâmpla aceasta în anul 2003, de atunci şi-au îmbunătăţit foarte mult metoda, căutând să ofere clienţilor un mediu complex de formare personală şi profesională. Filosofia de la care ei au plecat este aceea că un formator nu poate modela eficient şi corect atâta timp cât nu practică el însuşi, în viaţa de zi cu zi, ceea ce propune spre învăţare.

Fiecare relaţie este unică

Cele mai frumoase roade ale procesului de „grădinărit” le-au avut cu dascălii din şcolile româneşti, de stat şi private. Profesorii, chiar dacă sunt bine pregătiţi în privinţa conţinutului, sunt adesea surprinşi de întâlnirea cu cei peste 20 de elevi dintr-o clasă. De aceea, Cristina Neguţ spune că „e vital să existe nişte metode prin care dascălii să poată înţelege în primul rând această dinamică a celor 20 de copii, a psihologiei vârstei lor şi, în acelaşi timp, să nu piardă din vedere obiectivul fiecărei ore. Pentru că în fiecare clasă se stabilesc tot atâtea relaţii câţi elevi sunt, iar fiecare relaţie are specificul ei”. Astfel că, prin aceste cursuri de formare pe care familia Neguţ le ţine, dascălii învaţă cum să relaţioneze şi să aibă timp cu fiecare dintre elevi.

Chiar dacă pare imposibil, „după curs profesorii descoperă că un copil, pentru a-şi stabiliza relaţia cu dascălul său, nu are nevoie mai mult de un sfert de oră pe săptămână. Ideea e să existe acel sfert de oră pe săptămână cu fiecare dintre elevi”. Acolo unde dascălii au înţeles aceste lucruri şi le practică, cresc generaţii de tineri mult mai deschise către comunicare şi către o bună relaţionare cu cei din jur.

Ecosisteme de învăţare

Despre ecosistemele de învăţare, Cristina afirmă că acestea sunt, de fapt, medii în care se poate reţine un conţinut cu uşurinţă şi pe termen lung. E mai puţin important conţinutul, cât mai ales cadrul în care se învaţă. Absolventă a Facultăţii de Ecologie, domeniu care vorbeşte foarte mult despre legătura dintre elementele naturii, plante, animale, roci, ape etc., ea precizează că „legătura aceasta face ca viaţa din jurul nostru să fie aşa cum e. Elementele din natură nu sunt separate, ci sunt puse împreună de Bunul Dumnezeu, pentru că fiecare are rolul său. Şi în învăţare se întâmplă la fel, fiind nevoie de toate aceste lucruri”.

Împreună cu soţul ei şi mai recent cu Irina, fiica lor, ei ţin traininguri pentru adulţi, folosind această modalitate de învăţare. A fi împreună cu alţi aldulţi presupune însă respectarea unor principii de învăţare, căci adulţii nu învaţă precum copiii, ci „ei învaţă doar dacă vor considera că acel conţinut le este util din secunda următoare, altfel ei nu ar avea de ce să îşi încarce mintea cu nişte informaţii pe care nu le folosesc”, completează Cristina.

Componenta ludică

În timpul cursurilor, oamenii sunt entuziasmaţi, căci metoda foloseşte şi o componentă ludică, construind un mediu favorabil învăţării, susține trainerul. Problema apare atunci când, după 3-4 zile de training, adulţii se întorc la vieţile lor obişnuite şi acest entuziasm dispare.

Pentru a susţine procesul de reţinere a informaţiilor, familia Neguţ a creat un mediu de învăţare și online. Acesta conţine filme şi modalităţi de interacţiune cu cei care au parcurs cursurile. Avantajul este că această platformă online poate fi accesată de oriunde şi de oricât de mult se doreşte. „Neuroştiinţele au descoperit că atunci când te întorci în mediul tău de lucru, e bine ca managerul tău să ştie că ai învăţat ceva nou şi merită să îţi creeze un cadru în care să poţi aplica, altfel tu devii un om straniu care pare a vorbi o altă limbă, pe care nimeni nu o înţelege. Şi atunci, noi am adus alături de această învăţare managerii”, menţionează Cristina, fără a fi neapărat nevoie de prezenţă la curs. Dar e nevoie ca managerii să înţeleagă că, după terminarea trainingului, fiecare dintre angajaţii lui are un bagaj suplimentar de cunoştinţe, iar el ar fi bine să-i creeze cadrul în care să poată fi folosită informaţia respectivă.

Cursanţii au voie să greşească

Depre modalitatea de lucru cu adulţii, Cristina precizează: „Noi creăm un mediu sigur în care cursanţii au voie să greşească, spre deosebire de şcoală, unde nu prea e recomandat să greşeşti. De exemplu, în procesul de învăţare al mersului cădem de circa 2.000 de ori, după cum spun specialiştii. Exact acest lucru ar trebui să se întâmple în şcoală cu atât mai mult atunci când avem adulţi cu care lucrăm. De pildă, dacă unul dintre angajaţi a învăţat să formuleze un feedback, atunci în loc să se mai certe când se iveşte o problemă, în următoarea întâlnire de lucru poate să le transmită celorlalţi informaţia despre modalitatea de a oferi un feedback. Astfel se creează un mediu de învăţare care continuă şi la locul de muncă şi care va conduce şi rezultate bune pentru întreaga echipă”, explică trainerul.

Şi pentru că învăţarea se realizează mai bine atunci când sunt și susţinători, pe platforma online de învăţare „există doi prieteni, care nu participă la curs, dar care cunosc evoluţia cursanţilor. Şi de fiecare dată când tema îi iese, susţinătorul îi trimite un semn sub forma unui e-mail, sms ori telefon. Prin această modalitate de interacţiune se păstrează viu procesul de învăţare. Aceste lucruri noi le-am creat după ce timp de 5 ani noi am studiat neuroş­tiinţele. În creierul nostru există o disponibilitate de învăţare foarte mare, pe care noi nu am învăţat să o folosim şi pe care echipa noastră doreşte să o facă cunoscută oamenilor, pentru că, adesea, viaţa ne obligă să învăţăm lucruri noi într-un timp foarte scurt”, a adăugat Cristina.

Comunitatea ajută adultul să înveţe

Ecosistemele de învăţare aduc o comunitate care să ajute adultul să înveţe. Pentru o experienţă cât mai completă de învăţare, alături de echipa de traineri şi consultanţi, există şi o echipă de suport formată din ambasadori, specialişti în IT şi în logistică. Noi suntem temperamente şi personalităţi diferite şi ne-am educat în viaţă diferit. Spre exemplu, o persoană funcţionează bine dimineaţa, alta mai bine seara, de aceea Cristina argumentează că „este vital să mă cunosc, pentru că atunci când mă cunosc mi-e mult mai uşor să ştiu care e perioada mea cea mai bună în care pot să învăţ şi care e perioada în care nu sunt productivă”. Tot pe platforma online, se mai oferă cursan­ților detalii despre ceea ce este bine să mănânce, atunci când vor să învețe lucruri noi. De asemenea, tot aici sunt prezentate o serie de exerciţii pentru diverse zone ale creierului, folosite pentru dezvoltarea atenţiei sau pentru memorare.

Toate aceste lucruri împreună constituie ceea ce soții Neguț numesc ecosisteme de învăţare. Valorile după care se ghidează ei sunt creativitatea, curajul, gândirea critică, dragostea şi speranţa. De aceea, susțin ei, educaţia unei persoane înseamnă dezvoltare pe toate planurile.