Efemeritatea acestei vieți

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXXVI, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 869

„Să mergem în morminte! Arată-mi pe tatăl tău! Arată-mi pe soția ta! Unde-i cel ce se îmbrăca cu haine de aur? Unde-i cel ce se plimba cu trăsura? Unde-i cel ce era înconjurat de ostași, cel ce purta centură, cel strigat de crainici? Unde-i cel ce pe unii îi ucidea, iar pe alții îi arunca la închisoare? Unde-i cel ce ucidea pe cine voia și slobozea pe cine voia? Nu văd decât oase, viermi, păianjeni. Toate acelea pământ, toate acelea basm, toate umbră și vis, o simplă povestire, o zugrăveală; dar, mai bine spus, nici zugrăveală. De-ar fi zugrăveală, am vedea-o într-un tablou. Dar nici tablou nu-i. Și dacă nenorocirea s-ar mărgini la atâta! Dar nu! Onorurile, desfătarea, luxul, strălucirea sunt umbră și cuvinte; odraslele lor însă nu mai sunt nici umbră, nici cuvinte, ci rămân și trec cu noi dincolo și vor fi cunoscute de toți; răpirile, lăcomiile, desfrânările, adulterele, nenumăratele lor păcate; nu sunt zugrăvite într-un tablou, nici pe cenușă, ci scrise sus; și cuvintele și faptele! Cu ce ochi ne vom uita la Hristos?” 

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)